Din data de 1 aprilie 2025, Parohia Șerban Vodă are un nou preot paroh, în persoana preotului Adrian Chiriță, urmând la cârma parohiei unui ilustru înaintaș, părintele Dinu Pompiliu, cel care a refăcut din temelii biserica, a construit așezământul social și ne-a lăsat o comunitate parohială vie. De aici, de la aceste realizări, părintele paroh Adrian Chiriță începe un drum nou, continuând activitatea pastoral-misionară alături de ceilalţi preoţi şi diaconi şi având grijă să menţină unită, în pace şi credinţă, Parohia Şerban Vodă.
Duminică, părintele Dumitru Ştefănescu, consilier eparhial, spunea: „Să ştiţi că în egală măsură atunci când construieşti o biserică aşa de frumoasă, aşezământul şi celelalte construcţii, este un lucru foarte greu să le întreţii, este aproape mai greu decât construirea propriu-zisă, adică să păstrezi curăţenia, să fie biserica încălzită, să fie frumos împodobită, cu icoane, cu flori, să existe un cor care să înfrumuseţeze slujbele bisericii, să existe activităţi culturale, catehetice, sociale; ei bine, să ştiţi că toate lucrurile acestea nu se pot realiza fără implicarea preoţilor şi a diaconilor de la parohie, fără implicarea Consiliului parohial, a Comitetului parohial şi, sigur, fără implicarea fiecăruia dintre dumneavoastră, a enoriaşilor.”
Îi urăm părintelui Adrian Chiriţă să pună un nou început, să meargă pe drumul deschis de părintele Dinu Pompiliu, promiţându-i că şi noi îi vom fi alături în tot lucrul bun pentru biserica noastră.
Deşi îl cunoaştem de ani de zile, nu este în zadar să vă facem cunoscute câteva date din biografia părintelui Adrian Chiriţă. S-a născut în familia preotului Dumitru şi a prezbiterei Constanţa la data de 23.09.1975, în localitatea Ţăndărei, jud. Ialomiţa.
Şcoala primară şi gimnaziul le-a urmat în oraşul Slobozia (1982-1990). Între anii 1990-1995 urmează Seminarul Teologic din Bucureşti, între anii 1996-2000 Facultatea de Teologie ortodoxă din Bucureşti.
În anul 2002 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Jilava, iar din anul 2010 este numit preot în Parohia Şerban Vodă.
Este absolvent a două mastere: primul în Teologie (2007-2009), al doilea în Comunicare (2010-2012). Dar şi a două doctorate: a urmat cursurile de doctorat în Teologie Biblică (2013-2016), iar 2017 şi-a susţinut teza de doctorat, primind titlul de doctor în teologie; apoi cursurile de doctorat la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti (2015-2018), în 2019 susţinându-şi teza de doctorat şi primind titlul de doctor în filosofie.
Vorbeşte fluent două limbi străine, engleză şi neo-greacă, iar în greaca veche slujeşte Sfânta Liturghie şi toate celelalte slujbe ale Bisericii. A studiat şi limbile franceză şi italiană.
Provine dintr-o familie de basarabeni cu o veche tradiţie preoţească, el reprezentând a şasea generaţie de preoţi, fiind preocupat să perpetueze această tradiţie în familie, având doi fii: primul dintre ei, Dimitrie, a ales studiile medicale, cel de-al doilea, Andrei, cu multă perseverenţă a urmat seminarul teologic şi a intrat la Facultatea de Teologie Ortodoxă, iar acum este psalt în Biserica Şerban Vodă. Alături de părintele Adrian Chiriţă este doamna preoteasă Simona, medic stomatolog, cu care s-a căsătorit în anul 2000.
Părintele Adrian Chiriţă este rudă cu marele compozitor George Enescu, mama bunicii din partea tatălui fiind verişoară bună cu mama compozitorului. Poate şi aşa se explică pasiunea lui pentru muzică psaltică (cu numeroase compoziţii proprii), corală, de operă, simfonică dar şi muzică modernă, stăpânind bine patru instrumente muzicale: pian, orgă, chitară, vioară dar şi câteva instrumente de suflat.
Preotul Chiriţă Alexandru, bunicul din partea tatălui, în casa căruia a copilărit, i-a fost primul model de preot dedicat slujirii preoţeşti, fiind un om integru, pătruns de dorul lui Dumnezeu, dar şi de nostalgia pământului basarabean, pe care a fost silit de împrejurări să-l părăsească în anul 1943. Părintele Adrian l-a avut ca model de bun slujitor, cântăreţ şi instrumentist, moştenind de la acesta pasiunea pentru muzică. Preotul Alexandru este fratele cunoscutului arhimandrit basarabean Chiriţă Varlaam, care a avut mult de suferit în Basarabia şi Siberia, pentru că s-a împotrivit regimului comunist sovietic.
Copleşit de emoţie, părintele Adrian Chiriţă a citit duminică, din faţa Sfântului Altar, un scurt cuvânt, ca o promisi- une-legământ în noua misiune pe care o are: „Pentru mine această zi reprezintă un moment cu totul deosebit, este o chemare dar şi o provocare. Este o chemare a Lui Dumnezeu, Căruia îi mulţumesc că m-a socotit credincios şi m-a pus să-I slujesc. Este o provocare ca să pot oferi Bisericii tot ceea ce ani de-a rândul am dobândit în şcolile teologice şi mai ales în şcoala duhovnicească a Parohiei Şerban Vodă, în care m-am format încă din anii de seminar, alături de multe alte personalităţi bisericeşti care s-au format aici. Este îndeobşte cunoscut că Parohia Şerban Vodă este o şcoală duhovnicească în care s-au format mulţi preoţi şi preotese. Şi eu şi preoteasa mea ne-am format în această vatră de formare duhovnicească; aici ne-am cunoscut, aici ne-am cununat, aici ne-am botezat copiii, aici am fost numit în postul de preot coslujitor în anul 2010, ca astăzi să fiu instalat în postul de preot paroh al acestei Parohii.
În acest moment aduc mulţumiri Bunului Dumnezeu şi Maicii Sale Preacurate care proniază viaţa duhovnicească a acestei parohii, mulţumesc Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care cu multă atenţie mi-a încredinţat această sarcină, aceea de, la început slujitor, apoi paroh al bisericii. Mulţumesc părintelui meu duhovnic Dinu Pompiliu, care m-a remarcat încă din anii în care eram seminarist. M-a ţinut în preajma dânsului, de unde am învăţat nenumărate lucruri folositoare în preoţie, mi-a dat binecuvântare pentru căsătorie, pentru preoţie, m-a pus să-mi continui studiile şi a vegheat permanent pentru dezvoltarea mea intelectuală şi duhovnicească. Mulţumesc preotesei mele şi copiilor mei, care au înţeles misiunea la care am fost chemat şi au acceptat faptul că am pus pe primul loc Biserica şi apoi casa. Şi ştiu şi cu câtă trudă m-am dăruit Bisericii şi câte zile şi ani la rând, nenumăraţi, îi vedeam, poate, dimineaţa când plecam şi noaptea când ajungeam acasă. Mulţumesc, nu în ultimul rând, şi dumneavoastră, iubiţi credincioşi, care ne-aţi susţinut în toate lucrările şi activităţile desfăşurate la Parohie, cu convingerea că vom continua lucrarea în duhul iniţiat de părintele nostru duhovnicesc, Dinu Pompiliu.
Mă voi strădui să fiu la înălţimea înaintaşilor care au purtat cu vrednicie crucea deloc uşoară în această parohie. Voi desfăşura pe mai departe întreita slujire a preoţiei – didactică, sacerdotală şi conducătoare –, toate acestea în smerenie, în ascultare, cu stăruinţă şi devotament. Voi avea ca model pe Marele Păstor şi Arhiereu, care şi-a pus sufletul pentru oile Sale. Voi căuta să cunosc pe fiecare credincios al acestei parohii şi voi duce mai departe idealurile moştenite ani de-a rândul, în timpul slujirii mele aici, idealuri lăsate mie ca testament scris de la înaintaşi şi voi căuta să duc la îndeplinire sarcinile deloc uşoare, fără să uit că preoţia se săvârşeşte pe pământ, dar are demnitatea celor cereşti, aşa cum a spus Sf. Ioan Gură de Aur în tratatul său despre preoţie.
Duhul de comuniune, fiorul duhovnicesc din care am gustat şi m-am îndulcit în momentul în care am păşit în acest spaţiu sacru acum 30 de ani îl voi păstra nealterat, îl voi cultiva şi îl voi desăvârşi cât timp voi activa în acest spaţiu duhovnicesc. Voi căuta să-mi pun sufletul pentru păstrarea dreptei credinţe, aşa cum am învăţat de la marii Părinţi ai Bisericii. Voi căuta să păstrez tezaurul credinţei sănătoase, ca să nu se strecoare printre noi oameni stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Voi căuta în dvs. chipul nemuritor al lui Dumnezeu şi al Aceluia răstignit, mort şi înviat. Îmi voi păstra cu sfinţenie jurământul preoţesc, ca unul dintre oamenii credincioşi care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii, aşa cum îl învăţa marele Ap. Pavel pe ucenicul său, Timotei (…): «Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucrul de evanghelist, slujba ta fă-o deplin.»
Rog pe Bunul Dumnezeu să fie împreună cu noi şi să ducem la bun sfârşit această lucrare duhovnicească. Cu Dumnezeu la drum! Să ne trăiţi!” ✤