Astăzi, duminică, 30 martie 2025, înainte de Dumnezeiasca Liturghie a fost sfințită racla Sfintei Cuvioase Olimpiada de Preacucernicul Părinte Dumitru Ştefănescu, Consilier eparhial, în calitate de delegat al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, alături de Părintele Protopop Ionuț Bărbulescu și preoții parohiei noastre.
Sfinţii sunt şi prietenii noştri şi împreună-rugători cu noi la tronul Sfintei Treimi. O prietenie care ne onorează, o prietenie care ne luminează şi ne şlefuieşte duhovniceşte şi pe noi. Sfinţii dau multe semne că sunt lângă noi, iar legătura noastră cu ei este permanentă şi vie.
Nu întâmplător „zestrea” de sfinte moaşte a Bisericii Şerban Vodă a crescut an de an. Sfintei Tecla, prima muceniţă şi cea întocmai cu Apostolii, i s-a adăugat din toamna anului 2024 Cuv. Olimpiada, diaconiţa Sf. Ioan Gură de Aur. O femeie cu trup firav şi neputinţe fireşti, care-şi va pune averea şi pe ea însăşi în slujba şi lucrarea Bisericii. Sfintele sale moaşte au fost dăruite nouă de către Preacuviosul Părinte Ieromonah Ştefan Simion, egumenul Schitului Sf. Proroc Ilie din Rignano Flaminio, Italia.
În Biserica primară apare instituţia diaconiţelor, ca ordin inferior al clerului. Aveau sarcina de a catehiza femeile înainte de Botez, participau la botezul lor şi ajutau la Mirungere; aveau grijă de văduve şi femeile sărmane şi se implicau în toate activităţile filantropice ale Bisericii. Instituţia diaconiţelor a durat până în secolul al IX-lea, când aceasta dispare. Trei diaconiţe sunt pomenite în calendarul ortodox: Muceniţa Tatiana (12 ianuarie), Sf. Febe (3 septembrie) şi Cuv. Olimpiada (25 iulie).
Viaţa Cuvioasei Olimpiada
S-a născut probabil între anii 361 şi 368, în Constantinopol, într-o familie de neam bun şi cu multe avuţii. Tatăl său, senatorul Seleucos, şi mama sa, Olimpiada, pleacă repede la Domnul. Orfana găseşte adăpost şi îngrijire în casa rudei sale Procopie, guvernator al Constantinopolului.
Înţeleaptă şi virtuoasă, primeşte o educaţie aleasă şi cunoaşte oameni sfinţi ai Bisericii precum Sf. Grigorie Teologul sau Grigorie de Nyssa, dar şi pe mulţi alţii. La o vârstă destul de fragedă este măritată cu Nebridios, prefectul Constantinopolului, care moare însă la puţin timp după nuntă.
Rămasă văduvă, împăratul Teodosie intenţionează să o mărite cu o rudenie a sa, Elpidios, luând în considerare marile averi pe care le moştenise Olimpiada. Dar aceasta nu mai doreşte să se căsătorească, ci vrea să-şi închine viaţa lui Dumnezeu şi slujirii Bisericii Sale. I se iau averile, ea însăşi fiind pusă sub strictă supraveghere. Însă o scrisoare a Olimpiadei către împărat îl convinge pe acesta de buna credinţă şi de năzuinţele fetei şi astfel este lăsată liberă şi i se dau înapoi averile. Pe care ea va începe să le folosească pentru activităţile filantropice din Biserică, pentru săraci, bolnavi, ctitorire de mănăstiri pentru maici şi multe altele.
Cuvioasa Olimpiada şi Sfântul Ioan Gură de Aur
Olimpiada intră în rândul diaconiţelor, iar când pe scaunul patriarhal al Constantinopolului va ajunge Sf. Ioan Gură de Aur, diaconiţa Olimpiada va fi printre cei care îl sprijină cu toate puterile sale în reformele şi misiunea sa. Sf. Ioan Gură de Aur avea mulţi duşmani, mai ales la curtea imperială, care în final complotează pentru răsturnarea din scaunul arhieresc şi exilarea sa. Pe 20 iunie 404 Sfântul pleacă în exil, plâns de toţi cei care i-au fost aproape, dar şi de mulţi credincioşi. Lasă nu puţini prieteni în urma sa, pe care însă îi va întări trimiţându-le scrisori din surghiun. Se păstrează 236 de scrisori din toată corespondenţa de o viaţă. Cele mai multe sunt scrise în perioada exilului său, între 20 iunie 404 şi 14 septembrie 407, când trece la cele veşnice la Comana, în Pont.
Dintre scrisorile din exil, un loc deosebit îl au epistolele, în număr de 17, pe care le-a adresat credincioasei diaconiţe Olimpiada. Aceasta s-a aflat printre cei care au continuat să îl susţină la Constantinopol şi după plecarea sa.
Pentru că un incendiu a izbucnit la catedrala Sfânta Sofia, cuprinzând şi o parte a palatului imperial, autorităţile au pus aceasta pe seama susţinătorilor Sf. Ioan Hrisostomul şi i-au pedepsit pe aceştia. Cuv. Olimpiada a fost şi ea supusă anchetelor şi condamnată la plata unei sume mari de bani.
Ultimii ani de viaţă ai Cuvioasei şi minunile sale
Mai marii zilei însă o vor plecată din Constantinopol. Aşadar şi Cuv. Olimpiada este nevoită să ia calea surghiunului, locul de exil fiind Nicomidia. Aici, la nici un an după moartea iubitului său Părinte duhovnicesc, Sf. Ioan Gură de Aur, este chemată şi ea la Cer, la 25 iulie 408. Când încă trupul ei nu fusese pus în mormânt, îi apare în vis episcopului Nicomidiei şi îi cere să o pună într-o raclă de lemn, să arunce racla în mare, iar pe ce mal va ajunge aceasta, locuitorii să o îngroape acolo. Racla se pare că a ajuns la Briktoi, aproape de Constantinopol. Creştinii au cunoscut că acestea sunt de la Dumnezeu, au luat moaştele şi le-au aşezat în biserica închinată Sf. Ap. Toma, unde au început să facă multe minuni şi vindecări.
În timpul unei invazii a perşilor (între 616 şi 620), deşi biserica a fost arsă, moaştele cuvioasei s-au aflat întregi. Perşii le-au aruncat în mare, iar apele s-au înroşit de sânge. Creştinii iarăşi au cules din mare sfintele moaşte, din care curgea sânge. Auzind de minune, Patriarhul Serghie (610-638) a luat moaştele şi le-a mutat la Constantinopol, depunându-le cu evlavie în mănăstirea de maici ctitorită de Sfânta Olimpiada.
Pentru viaţa ei sfântă, a fost canonizată de Biserică în anul 440, deci la puţin peste 30 de ani de la trecerea sa la veşnicie.