În prima sâmbătă din luna noiembrie, anul acesta pe 7 noiembrie, este trecută în calendar Sâmbăta Moşilor de toamnă. Cuvântul „moşi” vine de la „strămoşi” şi îi cuprinde pe toţi înaintaşii noştri trecuţi la cele veşnice. Pomenim pe toţi cei adormiţi, chiar şi pe cei pe care nu are cine să îi pomenească, pentru că ei au nevoie de rugăciunile noastre.

Biserica Ortodoxă acordă o atenţie specială pomenirii celor adormiţi în Domnul. Toate sâmbetele sunt dedicate pomenirii celor trecuţi la Domnul. Între acestea avem trei sâmbete în care se face pomenirea generală a celor dragi plecaţi în lumea cerească: Moşii de iarnă – sâmbăta ce precede Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, Moşii de vară – sâmbăta ce precede Duminica Rusaliilor şi Moşii de toamnă.
Aceste sâmbete numite „ale Moşilor” sunt dedicate comemorării „tuturor părinţilor şi fraţilor creştini ortodocşi adormiţi de la începutul veacurilor”.
Din punctul de vedere al credinţei noastre ortodoxe, Sfânta Biserica îi numeşte pe cei trecuţi în viaţa de dincolo „adormiţi”, termen care are înţelesul de stare din care te poţi trezi, ca dintr-un somn. Ea nu vorbeşte de „trecere într-o stare de nefiinţă”, ci de trecere dintr-un mod de existenţă în alt mod de existenţă.
Mântuitorul a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Ce înseamnă acest lucru? Că nu sunt mai multe căi, mai multe adevăruri sau mai multe vieţi. Chiar Mântuitorul îi va dărui cuvântului „adormit” înţelesul asociat Învierii.