Proclamarea canonizării Sfântului Cuvios Dionisie a avut loc la Mănăstirea Vatoped la data de 19 noiembrie 2025, la trei ani de la deshumarea sfintelor sale oseminte (17 noiembrie 2022). Sfântul și-a petrecut 78 de ani în Sfântul Munte Athos, devenind unul dintre duhovnicii iscusiți de aici. Căutat de mulți pentru cuvânt de folos, veneau să-l vadă nu numai ortodocși, dar și catolici și protestanți. Despre sfinția sa avem foarte multe mărturii, înregistrări audio și video, fotografii, cărți și articole. Din viața și cuvintele sale avem nenumărate lucruri de învățat, pentru că a îmbrățișat ascultarea, nevoința, rugăciunea și vechile rânduieli athonite. Avea numeroși fii duhovnicești, dintre care unii chiar din țară.

Cuviosul Dionisie Ignat a văzut lumina zilei la 22 septembrie 1909, în comuna Vorniceni din judeţul Botoşani, într-o familie de ţărani, Ioan şi Casandra Ignat, cu opt copii, el fiind mezinul. La botez a primit numele Dumitru. Se cunoaște că tatăl său era un om foarte credincios, dar Dumitru abia dacă l-a cunoscut, pentru că l-a lăsat orfan pe când avea doar un an şi ceva. Fratele său, Gheorghe, primul născut al familiei, mai mare decât el cu zece ani, preia treptat rolul de cap al familiei. Gheorghe a abandonat jocurile copilăriei şi s-a dedicat nu numai muncii și grijilor familiei, ci și rugăciunii, metaniilor şi citirii din Vieţile Sfinţilor.

Dumitru termină numai patru clase primare, de fiecare dată fiind premiant, şi urmează doi ani de şcoală profesională, ca tâmplar.
Gheorghe hotărăște după venirea din armată să plece la mănăstire, deși familia s-a opus deciziei lui. În 1922 se îndreaptă spre Schitul Măgura. Stareţul, văzându-i
sârguinţa, l-a tuns în monahism, cu numele de Ghimnazie, în 1923, iar diacon în 1924. Fiind foarte apropiat de fratele său, Dumitru l-a urmat în viaţa monahală, din 1923 la Schitul Măgura, iar trei ani mai târziu la Muntele Athos.