În fiecare an, în perioada 14-17 august, Mănăstirea Varatic este în mare sărbătoare, iar toată obștea se străduiește să-și întâmpine cum se cuvine atât pelerinii, dar mai ales ierarhii și preoții, oaspeții de seamă ai Varaticului. În acest an însă, la hramul mănăstirii, Adormirea Maicii Domnului, la prăznuirea Sf. Cuv. Iosif de la Văratec (16 august) și a Sf. Gheorghe Pelerinul (17 august), s-a adăugat un eveniment special: proclamarea locală a canonizării Sfintelor Cuvioase Nazaria și Olimpiada de la Văratec, împreună cu Sf. Cuv. Elisabeta (Safta) Brâncoveanu.

Toate trei au fost schimonahii și au avut un rol decisiv fie în întemeierea mănăstirii, în organizarea și conducerea ei, fie în înzestrarea mănăstirii sau reînnoirea ei.

Istoria întemeierii acestei mănăstiri și constituirea obștii acesteia este fascinantă.
În primul rând pentru că paternitatea ei îi aparține Sf. Cuv. Paisie de la Neamț și ucenicului acestuia, Sf. Cuv. Iosif de la Văratec. O mână de maici, care-și doreau o viață cât mai retrasă, au împlinit un gând al Cuviosului Paisie: acela de a aduna în mănăstiri cât mai izolate cât mai multe monahii, care astfel, împreună, să fie mai apărate, mai puternice și mai rugătoare. Împreună cu mitropoliții vremii, în special Gavril Calimachi, Iacob Stamati și Veniamin Costachi, organizarea obștilor de călugărițe capătă o față nouă.
Prin anii 1840, obștea de la Varatic cuprindea aproape 700 de maici, avea școli, ateliere și bolniță. Monahiile, dar și tinerele fete învățau carte și diverse meșteșuguri, pregătindu-se astfel pentru mănăstire sau viața de familie. Călugărițele se ocupau cu copierea textelor patristice sau învățau muzică psaltică.