Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în 2008 „privind la evlavia şi viaţa duhovnicească bineplăcută lui Dumnezeu a Sfântului Voievod Neagoe Basarab, luând aminte la mărturisirea învăţăturii ortodoxe, la râvna lui pentru zidirea de biserici şi de mănăstiri, la ajutorarea Bisericilor Ortodoxe din Răsărit, precum şi la lucrarea sa pentru pace şi căutând folosul duhovnicesc al poporului dreptcredincios”.

Sfântul Neagoe Basarab a fost unul din cei mai de seamă voievozi români, cârmuind Țara Românească între 1512 şi 1521. Politica Sf. Neagoe Basarab a fost lupta pentru întărirea puterii centrale, organizarea militară, diplomaţie şi dezvoltarea economică a ţării, dar şi iniţierea şi sprijinirea vieţii culturale.
Binecredinciosul voievod s-a născut probabil în 1481 sau 1482. Tatăl său era din neamul Basarabilor, iar mama sa era din familia Craioveştilor. Neagoe a fost unul dintre cei patru copii ai părinţilor săi. Înrâurit de credinţa mamei sale, el a deprins din fragedă vârstă învăţăturile mântuitoare şi virtuţile creştine.
Mănăstirea Bistriţa din Oltenia, ctitorie a străbunicilor săi, a devenit şcoală duhovnicească pentru evlaviosul Neagoe. Voia lui Dumnezeu a făcut ca în acele vremuri la Mănăstirea Bistriţa să fie retras patriarhul Nifon al Constantinopolului, chemat în Ţara Românească pe la anul 1502 de voievodul Radu cel Mare pentru a reorganiza şi întări viaţa bisericească.