Acum exact 6 ani, pe data de 24 septembrie 2017, în Duminica Pescuirii minunate și de ziua Sfintei Mucenițe Tecla, cea întocmai cu apostolii, biserica noastră primea veșmântul sfințirii de la însuși Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, însoțit de un numeros sobor de arhierei, preoți și diaconi. Sărbătoare unică pentru parohia noastră, îndelung așteptată și dorită.
Care este istoria Bisericii Șerban Vodă?
În plin război, în anul 1941, se ridică prima capelă în parohia nou înființată, care s-a amenajat în ateneul școlii. Un an mai târziu, în 1942, credincioșii din Parohia Șerban Vodă ridică o micuță biserică de lemn, pe terenul de azi al bisericii.
În anul 1943 se pune piatra de temelie a unei biserici de zid. Trei ani mai târziu, la 15 august 1946, biserica va fi încredințată cultului, sfințirea provizorie făcându-se de către Părintele Grigore Dragotă. Pe pisania acestui lăcaș citim: „Între anii 1943 și 1964, cu voia și din mila lui Dumnezeu, ziditu-s-a Biserica Șerban Vodă, spre mângâierea și mântuirea multora. Pusă sub ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, drept hram alegându-se ziua de Adormirea Maicii Domnului, această sfântă biserică s-a ridicat îndeosebi prin munca și strădania Părintelui Dragotă Grigore, pe terenul donat de Atena Valentina Popescu (soție de colonel), cu fonduri lăsate prin testament de către ctitoră, și prin daniile credincioșilor”.
Dar după anul 1989 s-a constatat că biserica rămăsese mult prea mică pentru un cartier atât de populat. Ca să nu mai spunem că libertatea care se dăduse Bisericii aducea în sfintele lăcașe din ce în ce mai mulți enoriași care participau la slujbe. De aceea, era absolut necesar să se construiască această nouă biserică.
Cum s-a construit noul lăcaș?
Pe 4 octombrie 2001 a fost pusă piatra de temelie a bisericii de către Preasfințitul Episcop-vicar Varsanufie Prahoveanul. Anii care au urmat au însemnat multă muncă, multă jertfă și rugăciune, momente grele, lipsa banilor sau a perspectivei de a rezolva problemele apărute. Au fost ani în care am participat la slujbe în curtea bisericii, sub cerul liber și mai apoi într-o incintă de lemn și folie de plastic. Au fost ani în care am vegheat noapte de noapte biserica, făcând singuri priveghere de toată noaptea. Au fost momente în care am dat cărămizi din mână în mână, am ajutat cum am putut, fizic și profesional, dar de cele mai multe ori cu bani. Cu bănuțul văduvei sau cu sume mai mari. Nu de puține ori bătrânii, care în sfârșit vedeau că se înalță un lăcaș frumos Domnului, au dat aproape ultimii bănuți ce-i strânseseră pentru înmormântarea lor sau unii dintre ei și-au lăsat casele moștenire pentru construirea bisericii. Apoi, știuți și neștiuți, ctitori și binefăcători au dat bani pentru ridicarea lăcașului de cult în general sau pentru anumite lucrări, obiecte sau faze ale lucrărilor.
Numai cei care au construit o casă sau au refăcut-o înțeleg cât este de greu să finalizezi ceea ce ai început. Apar multe dificultăți tehnice, de autorizații, de mână de lucru calificată dar mai ales legate de lipsa banilor. Multiplicați valoarea unei case la cheie de câteva zeci de ori și veți realiza cât de greu este să ridici un asemenea lăcaș! Dar pentru că este Casa Domnului, ajutorul a venit în primul rând de la Dumnezeu! El a trimis oameni, bani, materiale, a găsit soluții la probleme insurmontabile, i-a întărit pe cei care au avut în responsabilitate această lucrare și ne-a făcut părtași la construirea corabiei lui Dumnezeu.
Aș vrea să nu uitați nicicând, dumneavoastră și copiii dumneavoastră, că am luat parte la o lucrare de taină, sfântă și sfințitoare. Biserica este imaginea sensibilă a Bisericii cerești, este cerul pe pământ, este, în mic, un cosmos organizat liturgic cu o arhitectură specific și cu orânduială precisă a picturii. Împărăția lui Dumnezeu pe pământ este comunitatea vie a credincioșilor și preoților, care urmează și împlinesc Evanghelia lui Dumnezeu. Biserica este Trupul lui Hristos, iar noi, fiecare, mădularele acestui Trup. Viața liturgică a Bisericii, la care suntem chemați să participăm toți, se dezvăluie în Sfintele Taine prin care ne unim și trăim în Hristos. Sau mai bine zis participăm la unica Taină, Taina lui Hristos.
Când înțelegem acestea sau când trăim în evlavie și dragoste de Dumnezeu, pricepem cât de importantă este ridicarea unei biserici. Și de ce, la sfârșitul anilor ’90, cei trei preoți ai Bisericii Șerban Vodă – părintele paroh Alexandru Niculescu și preoții slujitori Alexandru Ristache și Pompiliu Dinu – au făcut legământ înaintea lui Dumnezeu ca, umăr la umăr, să pornească la lucrarea, deloc ușoară, a înnoirii sfântului locaș. Spune părintele Dinu: „Fără acest legământ nu s-ar fi putut face nimic. În lupta care ne-a stat înainte, unii s-au pierdut pe cale, alții au trecut la cele veșnice, dar cei mai vrednici, îmbărbătați de Dumnezeu, plini de Duh Sfânt, au dus lucrarea până la capăt.”
A fost o muncă de echipă, a comunității parohiale și a celor care au ajutat. Dar peste toate, trebuie să înțelegem că Sfântul Duh a adumbrit acest loc încă din momentul primului gând de înnoire a bisericii. Iar Maica Domnului, ocrotitoarea parohiei noastre, a făcut multe și mari minuni de-a lungul timpului. Participând la ridicarea unui sfânt lăcaș de cult, ne pregătim pentru intrarea în veșnicia lui Dumnezeu și lăsăm fiilor noștri moștenire de fapte sfinte și mântuitoare.
Maria Buleu, teolog