Istoria Bisericii Șerban Vodă este o parte a vieții acestui cartier din București, dar mai ales o parte din viața noastră. Cei care au trăit înainte de 1989, care au văzut schimbările din anii ’90 și care au participat la înnoirile aduse în Biserica Șerban Vodă după anul 2000, poartă în minte și în suflet momente importante din povestea acestui sfânt lăcaș.
În miez de vară, noi, enoriașii Parohiei Șerban Vodă am primit un dar: o carte-album, o monografie a Parohiei Șerban Vodă. Având ca autor pe părintele paroh Dinu Pompiliu, adună în ea timpuri și oameni, lucrări și lucruri, aspirații și fapte de credință, iubire și dăruire, vise și sacrificii, biografii și cronici. Peste opt decenii, o viață de om, s-au scurs de la punerea pietrei de temelie a Bisericii Adormirea Maicii Domnului și până la Biserica de azi, care este o emblemă a lăcașurilor sfinte din Arhiepiscopia Bucureștilor. De-a lungul timpului, au fost mii de enoriași, zeci de preoți, diaconi, cântăreți, binefăcători ai Bisericii și mulți alții a căror viață sau voință s-au împletit nemijlocit cu zidirea și lucrarea Bisericii.
Timpul trece și rămân în urmă multe împliniri, trăiri, bucurii și necazuri la care au fost părtași cei din biserică și din preajma ei. De aceea, ca într-o familie, dacă aceste amintiri nu sunt strânse și aduse din nou și din nou în fața tinerelor generații, uitarea și indiferența face să pălească lucrurile cu adevărat importante la care am participat.
Monografia Parohiei Șerban Vodă este în primul rând un tezaur de imagini, căci din cele aproape 400 de pagini ale acestei cărți, ca suprafață, fotografiile reprezintă mai mult de 70%. Cele mai multe dintre ele sunt din ultimele două decenii, adică din perioada în care s-a pus temelia altei istorii a Parohiei Șerban Vodă.
Aflăm din paginile acestei monografii cum s-a ridicat vechea și noua biserică, cine au fost slujitorii Sfântului Altar, epitropii sau cântăreții, cine a contribuit la zidirea, pictarea, înfrumusețarea bisericii și a așezământului social, ce sfinte odoare avem, ce icoane și sfinte moaște, cine și când le-a adus. Și nu în ultimul rând, un loc aparte în paginile cărții îl are sfințirea bisericii – 24 septembrie 2017 – de către Preafericitul Patriarh Daniel împreună cu un larg sobor de preoți și diaconi.
Clipe neprețuite, ani de slujire și de trăire în acest sfânt lăcaș, fapte și lucrări pastoral-misionare, sunt toate scrise în această monografie. O carte mult așteptată, pe care ne-o dorim în biblioteca noastră, căci această biserică este parte din viața noastră, cea mai bună și cea mai sfântă. De aceea, ne dorim să păstrăm în sufletul și mintea noastră povestea ei, imaginile ei, năzuințele pe care ni le-am pus la zidirea ei și la multele lucrări care s-au făcut și se vor mai face aici.
Răsfoind acest album, am regăsit multe din clipele minunate trăite aici, unele dintre ele pierdute în uitare. Amintiri scumpe s-au perindat în fața ochilor mei și aproape că lacrimile îmi dădeau târcoale. Multe, foarte multe lucruri importante sunt scrise sau prezentate în această monografie. Și totuși, munca, speranțele, generozitatea, încercările sau chiar sacrificiul, temerile sau dragostea preoților și a enoriașilor Parohiei Șerban Vodă nu pot fi surprinse, căci ele fac parte din adâncul ființei noastre vremelnice și veșnice în același timp. De aici și de dincolo, din veșnicie. Biserica luptătoare, de pe pământ și Biserica biruitoare, cea din ceruri. Cei care au contribuit la construirea acestui lăcaș, la înfrumusețarea lui și la misiunea și viața liturgică a acestei parohii, formează o mare comunitate, o mare Biserică, văzută și nevăzută. Legăturile dintre noi, cei de aici și cei de dincolo, se văd sau se simt în măsura în care suntem, fiecare, misionarii și mărturisitorii Evangheliei lui Dumnezeu.
Vă îndemn, deci, să luați această carte, tezaur scris și de imagine a unei istorii dragi inimii noastre, a Bisericii care ne face viața mai bună și mai dreaptă și care ne oferă calea spre mântuire.
Putem să contribuim la încă o pagină de istorie a acestei biserici, căci lucrările la așezământul social ne mai dau o șansă de a deveni binefăcătorii acestui sfânt lăcaș, participând, prin faptele noastre de milostenie, la lucrarea filantropic-socială pe care biserica noastră o va face prin acest așezământ în veci. (Maria Buleu)