Elisabeta Pîrvu (Totu), fiică credincioasă a bisericii noastre, s-a născut la 8 mai 1966, în județul Vâlcea. Acum câteva zile a plecat în eternitate, într-o lume mai bună și mai dreaptă, acolo unde Dumnezeu șterge lacrima de la fața tuturor. A lăsat în urma dânsei multă tristețe pentru noi, cei care am iubit-o, în biserică și în familie.
A fost o credincioasă practicantă, pentru care biserica nu era muzeu, ci era viaţă, viaţa ei ascunsă în Hristos. O mamă plină de jertfă, de iubire şi de iertare. O femeie credincioasă pentru Dumnezeu şi pentru soţul ei. Viaţa ei gravita în jurul bisericii, pe care biserică a iubit-o şi la care a contribuit cu toată munca ei şi a soţului, fiind ctitor fondator al bisericii.
Om al rugăciunii şi al milosteniei, discretă, vrednică, purtându-şi crucea cu demnitate. A fost o văduvă curată, cu nume bun, preţuită în biserică. În momentele grele ale bisericii îşi aducea
discret contribuţia, fără să aştepte cuvânt de mulţumire de la oameni. L-a iubit mult pe Dumnezeu, părinţii, fratele, fiul şi nepoţii.
Pleacă dintre noi lăsând în urmă un loc gol în sufletul şi în biserica noastră. A fost prezentă în toate activităţile socialfilantropice ale bisericii. A călătorit împreună cu noi la Locurile Sfinte şi la multe locuri de închinare din Grecia, Egipt, Macedonia. Pentru toate calităţile, pentru ajutorul pe care ni l-a dat, pentru dragostea şi respectul pe care ni l-a arătat, pentru dărnicia şi smerenia ei, rugăm pe Dumnezeu să o numere între sfinţii săi, pentru că a ştiut să păstreze în viaţa ei, ca pe un tezaur, credinţa cea dată sfinţilor odată pentru totdeauna.
Vrednică să-i fie pomenirea din veac în veac şi din neam în neam! ✤
Părintele Dinu