Sâmbăta lui Lazăr, la Mânăstirea Marta şi Maria din Betania, în apropiere de Ierusalim / Învierea lui Lazăr de către Hristos prefigurează “învierea cea de obşte”.
Patriarhia Ortodoxă a Ierusalimului a marcat Sâmbăta lui Lazăr, care prefigurează “învierea cea de obşte”, prin oficerea Sfintei Liturghii, pe 24 aprilie 2021, la Mânăstirea Marta şi Maria, situată la est de Muntele Măslinilor, în apropiere de Ierusalim.
„În această zi, întreaga Biserică şi în mod special Biserica Ierusalimului marchează pericopa după Sfântul Ioan Evanghelistul; Domnul a venit din deşert în Betania şi a fost întâmpinat de surorile lui Lazăr, Marta şi Maria, a mers la mormântul lui şi l-a înviat spunând «Lazăre, vino afară!» (Ioan 11,43)”, notează Patriarhia Ortodoxă a Ierusalimului, subliniind că evenimentul „simbolizează învierea cea de obşte”.
Sfânta Liturghie a fost oficiată, sâmbătă, de Preafericitul Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe Mitropolitul Isichios de Kapitoliada, pe Arhiepiscopul Aristarh de Constantina şi pe Mitropolitul Ioachim de Helenopolis, alături de ieromonahi şi preoţi.
„Acest eveniment, învierea lui Lazăr, a fost descris detaliat de Sfântul Ioan Evanghelistul. Iar acest lucru s-a făcut pentru ca oamenii să creadă că Iisus este Fiul lui Dumnezeu şi El însuşi Dumnezeu, că El a înviat şi că va fi învierea morţilor. «Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi (Ioan 11, 25-26)». Interpretând cuvintele Domnului, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: «Fructul şi onoarea credinţei în Hristos sunt viaţa veşnică şi nu există alt mod pentru sufletul omului de a o obţine. Pentru ca, fiind toţi înviaţi prin Hristos, iar această viaţă este adevărată, să trăim etern în fericire». Mai exact, viaţa veşnică este fructul şi recompensa credinţei în Hristos şi nu există alt mod pentru sufletul omului de a obţine acest lucru. Suntem înviaţi prin Hristos, iar aceasta este viaţa veşnică, să trăim în fericirea eternă”, a afirmat, la predică, Patriarhul Teofil al Ierusalimului.
„Când Iisus a auzit că Lazăr era grav bolnav, El le-a spus surorilor sale, Marta şi Maria că această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească (conform Ioan 11, 1-4). «Deci suspinând iarăşi Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată pe ea» (Ioan 11, 38). Iisus «a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era înfăşurată cu mahramă» (Ioan 11, 1-4). Iisus a făcut aceste lucruri în faţa ucenicilor pentru a-i introduce în credinţa învierii din morţi şi pentru a-i pregăti pentru acest lucru. (…) Învierea lui Lazăr în oraşul biblic Betania cu puţin timp înainte de Patimile lui Hristos pe Cruce nu a fost doar un semn miraculos pentru revelarea slavei Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, ci şi o «prefaţare a mântuirii prin înnoirea lumii», adică învierea generală a tuturor oamenilor în trupul omenesc al lui Iisus Hristos, precum şi asigurarea şi răspunsul la întrebarea ucenicilor: «Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel» (Matei 19, 27-28)”, a subliniat Patriarhul Teofil al Ierusalimului.
Sfânta Liturghie a fost urmată de o procesiune la Mormântul lui Lazăr, sub conducerea Mitropolitului Ioachim de Helenopolis.
Mihail Drăghici
sursa forografii: jerusalem-patriarchate.info
publicat in 26.04.2021