Pentru parohia Şerban Vodă ziua de 14 octombrie este una de mare sărbătoare: o prăznuim pe Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi. Apoi gândul nostru se îndreaptă spre Sfântul Luca al Crimeei ale cărui moaşte şi icoană au fost scoase duminică 14 octombrie 2012 din Sfântul Altar şi aşezate în biserică spre închinare. Iar în anul 2017 am primit din Italia părticele din moaştele Sfinţilor Mucenici Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie. S-a îndătinat în biserica noastră să-i prăznuim pe acești sfinți care au primit moarte mucenicească în Mediolan (azi Milano), în a doua jumătate a primului secol.
Despre Sf. Nazarie se ştie că a trăit în vremea lui Nero (între anii 54 şi 68) la Roma, fiind vlăstarul unei familii romane bogate şi evlavioase. Tatăl lui, Africanus, şi mama lui, Perpetua, au fost aduşi la adevărata credinţă de către Sfântul Apostol Petru. La vârsta de douăzeci de ani, Nazarie părăseşte Roma pentru a răspândi Evanghelia. Îşi cheltuie averea cu cei sărmani, ajutând pe cei ce pătimeau pentru Hristos şi aduce la credinţa creştină pe mulţi închinători la idoli, botezându-i.
Sf. Nazarie îi află pe Sf. Ghervasie şi Protasie în temniţă
Ajungând în oraşul Plachendia (azi Piacenza) i-a cunoscut pe Sf. Ghervasie şi Protasie, care se aflau în închisoare din porunca ighemonului Anulin. Îmbrăţişându‑i şi îmbărbătându-i pe cei doi, hotărăsc împreună să nu facă nici un pas înapoi, alegând toţi drumul muceniciei. Sf. Nazarie este biciuit şi alungat din oraş. Peste noapte i se arată în vedenie fericita lui maică, care îi porunceşte să meargă în Galatia şi acolo să-L vestească pe Hristos. Sculându-se, el pleacă în Galatia (Galia). Propovăduind pe Hristos, lumina cu lumina credinţei popoarele acelea care erau în întuneric şi în umbra morţii.
Pruncul Chelsie este încredinţat Sf. Nazarie de către mama sa
Pe când se afla într-o cetate ce se numea Melia, a luat un copil de trei ani, pe nume Chelsie, copilul unei femei credincioase şi de neam bun, l-a botezat şi l-a crescut în dreapta credinţă. Şi pruncul creştea cu anii şi cu înţelegerea, umplându-se de dumnezeieştile daruri. Copilul era atât de înţelept întru Hristos, încât se asemăna învăţătorului său. Pentru aceasta, mai pe urmă s-a învrednicit şi de cununa cea mucenicească.
Arestarea în Galatia a Sf. Nazarie şi Chelsie
Sf. Nazarie răspândea Evanghelia în Galatia când a fost prins şi dus la ighemonul Dionisie, căruia, fără sfială i-a mărturisit: „Sunt roman de fel, însă sunt creştin şi cinstesc pe cel răstignit”. Crudul ighemon l-a luat atunci pe el şi pe copil şi bătându-i pe amândoi fără milă i-a aruncat în temniţă, vrând ca a doua zi să-i supună la diferite chinuri. A doua zi însă, femeia stăpânitorului – care se pare că avusese o vedenie înspăimântătoare – l-a rugat pe bărbatul ei să-I elibereze pe copil şi pe Nazarie. Şi aşa au scăpat.
Eliberaţi ca prin minune, Nazarie şi Chelsie sunt din nou închişi şi trimişi la Roma
Sfinţii s-au îndreptat apoi spre Trevíra (azi Trier, Germania), predicând peste tot pe Hristos şi dispreţuind idolii. Au fost din nou închişi şi duşi la Roma. Din ordinul împăratului au fost audiaţi şi apoi, drept pedeapsă, au fost aruncaţi într-un lac. S-au salvat însă ca prin minune de acolo. Continuându-şi misiunea au ajuns la Milano, unde s-au reîntâlnit cu Sf. Ghervasie şi Protasie, care se pregăteau pentru ultima încercare a martirajului, pentru întâlnirea cu Domnul Iisus Hristos, luând parte la mântuitoarea Sa patimă. Micul Chelsie nu rămâne nici el mai prejos, fiind gata de a îndura orice fel de chinuri pentru dragostea lui Hristos.
Moarte martirică pentru cei patru sfinţi
Împăratul a dat poruncă lui Anulin ca să fie omorât Nazarie. Iar Anulin a tăiat cu sabia cinstitele capete ale Sf. Nazarie şi Chelsie, care avea numai nouă ani. Un credincios a luat în taină sfintele lor moaşte şi le-a dus în casa sa, unde fiica sa îndată s-a sculat sănătoasă din boala în care zăcea. Au îngropat în grădină trupurile mucenicilor. Apoi şi Sf. Ghervasie a fost bătut cu vergi de plumb până a murit iar Sf. Protasie i s-a tăiat capul cu sabie. Trupurile lor, răpite de Filip şi de fiul său, au fost îngropate în casa lor. Sf. Ambrozie, episcopul Mediolanului, prin dumnezeiască descoperire, a aflat pe Ghervasie şi pe Protasie în vremea împăratului Teodosie cel Mare, iar pe Nazarie şi Chelsie în vremea împăraţilor Arcadie şi Onoriu.
Aflarea moaştelor Sf. Nazarie şi Chelsie
Paulin Presbiterul în cartea sa despre viaţa Sf. Ambrozie scrie: „În acea vreme moaştele Sf. Mc. Nazarie se aflau în cetate, în grădină. Eu, fiind de faţă, am văzut sânge în mormântul în care zăceau muceniceştile moaşte, ca şi cum acest sânge ar fi curs de curând; capul cu părul şi cu barba erau aşa de neatinse, ca şi cum atunci ar fi fost puse în groapă, iar faţa lui era atât de luminoasă de parcă ar fi fost spălată de curând. Adevărată minune, precum Domnul a făgăduit în Evanghelie că „nici un fir de păr din capul vostru nu va pieri”. Iar sfintele lor moaşte au umplut acel loc de mireasmă bună, încât covârşeau toate aromele. Apoi, ridicând moaştele muceniceşti şi punându‑le în caretă, ne-am întors îndată cu Sf. Ambrozie şi la Sf. Mucenic Chelsie, cel ce era pus în acelaşi loc. Şi am aflat de la cel care stăpânea grădina aceea cum că de la părinţi moştenise el locul acela, loc pe care părinţii lui îl moşteniseră din neam în neam, căci într-însul sunt aşezate mari visterii, pe care nici molima, nici rugina nu le strică, nici hoţii nu le sapă şi nu le pot fura”.
Sf. Ambrozie descoperă cinstitele moaşte ale Sf. Ghervasie şi Protasie
Iar pentru aflarea Sf. Ghervasie şi Protasie, Sf. Ambrozie s-a rugat şi a postit 40 de zile şi i s-au arătat în vedenie tineri în haine albe, cu mâinile ridicate. Mai apoi, Sfântul Pavel i-a descoperit locul în care sunt îngropaţi şi i-a zis: „Aceştia sunt cei care, ascultând cuvintele mele, au lăsat lumea şi bogăţia şi au urmat Domnului nostru Iisus Hristos, nedorind nimic pământesc sau trupesc. Şi au petrecut aici în Mediolan zece ani, slujind lui Dumnezeu şi s-au învrednicit a fi mucenici ai lui Hristos, ale căror trupuri le vei afla zăcând în pământ în acest loc unde tu stai şi te rogi. Deci, trebuie să le scoţi deasupra şi în acest loc să zideşti o biserică în numele lor”.
Aflăm despre ei dintr-o carte ce se afla la capul sfinţilor mucenici: „Eu, robul lui Hristos, Filip, am luat trupurile acestor sfinţi în casa mea şi le-am îngropat. Maica lor, Valeria, şi tatăl lor, Vitalie, au avut pe aceşti doi fii născuţi gemeni şi au numit pe unul Protasie şi pe altul Ghervasie. Vitalie era ostaş în Mediolan, trăind cu soţia sa şi slujind în taină lui Dumnezeu.” Vitalie şi Valeria cunosc şi ei mucenicia. După ce Ghervasie şi Protasie rămân orfani, vând casa, împart toată averea lor la săraci şi eliberează robii. Se retrag din lume, zece ani nevoindu-se în post, în rugăciuni şi în citire. Aflând de ei, Anulin ighemonul dă poruncă să fie aruncaţi în temniţă pentru credinţa în Hristos. Cei doi sfinţi mucenici şi-au dat în final sufletele în mâinile Domnului, Ghervasie fiind bătut cu vergi de plumb, iar lui Protasie tăindu-i-se capul.
Moaştele lor au fost descoperite prin minune de către Sf. Ambrozie (7 decembrie). În timpul aducerii moaştelor şi aşezării în biserica centrală din Mediolanum (Milano),
în ziua de 16 iunie 386, un orb şi-a recăpătat vederea, iar demonii care îşi făcuseră lăcaş în câţiva demonizaţi au strigat că sfinţii i‑au pus la chinuri de nerăbdat. După câţiva ani, în 395, Sf. Ambrozie a aşezat în biserică şi moaştele Sf. Nazarie şi Chelsie. ❖
publicat în 14.10.2019