Azi, 30 mai 2021, se împlinesc doi ani de când părintele Constantin Tomescu a plecat să slujească cu îngerii și sfinții, pomenindu-ne – cu siguranță! – pe noi toți în fața lui Dumnezeu. Fără îndoială a iubit mult preoția, acea misiune pe care a îndeplinit-o târziu, dar cu multă dragoste, dăruire și înțelepciune.
Mulți preoți au slujit în parohia noastră. Pe toți i-am apreciat și le purtăm recunoștința noastră pentru ceea ce ne-au învățat și ne-au povățuit pe drumul credinței. De fiecare ne aducem aminte cu drag. Dacă sunt încă lucrători în această lume, ne rugăm de sănătatea lor. Pentru cei care au ajuns în veșnicie, rememorăm cu bucurie, dar și cu o urmă de regret, momentele în care s-au rugat cu noi și pentru noi.
Poate mai mult ca niciodată, într-un timp în care social ne-am îndepărtat unii de alții, amintirea părintelui Constantin Tomescu este mai vie, căci îl simțeam foarte apropiat de noi. Pe fiecare ne întreba ce mai facem, ne binecuvânta, se ruga pentru noi, niciodată nu era prea ocupat sau prea obosit să răspundă la chemările credincioșilor.
Vlăstar al unei familii de preoţi din Hulubeşti, judeţul Dâmboviţa, părintele Constantin încheia șirul celor 140 de ani de slujire neîntreruptă la Sfântul Altar a preoților din familie. Un neam cu viață curată, în care toţi preoții au strălucit prin credinţă puternică, dăruire, smerenie, sinceritate şi slujire neîncetată. Din acest neam Dumnezeu l-a chemat pe părintele Tomescu la slujire preoţească.
Părintele Constantin Tomescu era născut pentru a fi preot. Era născut pentru a mângâia suflete. Deşi provenea dintr-o familie în care din tată în fiu erau preoţi, părintele Constantin Tomescu a ajuns la preoţie târziu. Mai întâi a mers la Politehnică, urmând Facultatea de Industrializare a Lemnului din cadrul Institutului Politehnic Braşov (1961-1966). Apoi a lucrat în industria şi comerţul de mobilă, iar între anii 1987-1990 a fost director al Direcţiei de Comerţ Exterior şi Cooperare Economică Internaţională din cadrul Ministerului Industriei Lemnului şi al Materialelor de Construcţii. În anii ’90 va fi manager la Biomari Impex, producţie şi export cherestea, Bucureşti (1990-2000).
Anul 2000 îi schimbă definitiv viaţa. După ce ajunge într-un pelerinaj la locurile sfinte din Israel (n.r .- organizat de de părintele Dinu, la care au participat mulți credincioși din parohia noastră, a căror viață s-a schimbat radical după acest pelerinaj…) , la întoarcerea în ţară se hotărăşte să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă, secţia Teologie Pastorală, din cadrul Universităţii Bucureşti.
În 27.08.2006 a fost hirotonit diacon de către Preasfinţitul Părinte Gherasim, Episcopul Râmnicului. În anul 2006 a fost hirotonit preot la parohia Jiblea, judeţul Vâlcea, de către Preasfinţitul Părinte Gherasim, Episcopul Râmnicului. În anul 2008, pensionar fiind, a fost îmbisericit de către Preafericitul Părinte Patriarh la biserica Șerban Vodă.
Unsprezece ani de slujire neîntreruptă în biserica noastră. Era deosebit de iubit, căutat şi chemat cu mult drag de credincioşi la casele lor. Avea o familie frumoasă, doamna preoteasă Marinela Tomescu însoţindu-l mereu la biserică, mai ales în duminici şi sărbători.
Nu pot încheia fără să vă pun la suflet cuvintele pe care părintele Dinu le spunea acum doi ani, după ce vestea chemării în veșnicie a părintelui Constantin Tomescu căzuse ca un trăznet peste credincioșii parohiei noastre:
„De o vrednicie ieşită din comun, fără concediu şi fără odihnă, fără cârtire şi păstorind Biserica lui Dumnezeu cu dragoste. Neiubitor de ceartă şi de câştig urât, fiind de multe ori slujitor fără plată dar având în suflet o bucurie din care citeai că Dumnezeu îi primeşte slujirea.
Un adevărat sfânt, nu-i păsa de laude şi nici nu se uita după lucruri trecătoare. Avea un singur ţel: să-I placă lui Dumnezeu şi să nu-L supere cu ceva pe Dumnezeu.
Alături de doamna preoteasă Marilena Tomescu era o familie model pentru comunitatea noastră. A fost iubit şi apreciat pentru aleasa cultură, pentru delicateţea de comportament, pentru promptitudinea cu care răspundea la fiecare chemare. Avea o concepţie despre viaţă marcată de gândirea Sfântului Pavel, a Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi.
A fost lângă noi în momentele grele ale zidirii bisericii ca unul din ctitorii fondatori. Până la ultima suflare, fără să se vaite, simţea că flacăra vieţii sale pâlpâind se va stinge dar el lucra ca şi cum se afla la început de drum. Înainte de despărţire i-am adus aminte că suntem călători pe faţa pământului, ca toţi părinţii noştri, şi am simţit atunci că era pregătit pentru marea călătorie. Dumnezeu l-a chemat atunci când l-a socotit gata pentru ceasul marii întâlniri.
Cât de bun este Dumnezeu cu cei drepţi la inimă! Oare noi vom avea parte de acest sfârşit creştinesc? Dumnezeu să se milostivească şi spre noi, ca înainte de a ne întoarce în pământ să ne întoarcem mai întâi la El.”
Vrednică să-i fie pomenirea acestui preot smerit și devotat!
Maria Buleu
Articol apărut în ziarul duminical al Parohiei Șerban Vodă „Cuvântul care zidește” nr.22/30.05.2021