S-au împlinit patru ani de când parohia noastră a primit daruri de neprețuit: părticele din moaștele Sfinţilor: Apostoli Petru şi Pavel; Ierarhilor Nicolae al Mirelor Lichiei, Ambrozie al Mediolanului (Milano), Dionisie şi Simplician; Mucenicilor Ghervasie, Protasie, Nazarie şi Celsie; Victor; Nabor şi Felix; Sebastian; Sisiniu, Martiriu şi Alexandru. Moaştele Sfântului Ierarh Nicolae au fost primite din partea fostului Episcop de Mantua, Robertus Busti, iar celelalte părticele din Italia, prin bunăvoinţa Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Milano.
Dar cea prin care s-a lucrat primirea acestor moaşte în biserica noastră, este Eliana Petria, o enoriaşă care de două decenii trăieşte în Italia, lângă Milano. Ea şi soţul ei nu au uitat biserica de unde au plecat şi permanent au sprijinit în primul rând financiar şi material – dar nu numai!- parohia noastră.
Tot Eliana Petria ne-a ajutat să aflăm cât mai multe despre sfinţii pe care azi îi avem în biserică şi care i-am primit din Italia, din Arhiepiscopia Romano-Catolică de Milano, sfinţi ortodocşi, dar unii dintre ei necunoscuţi pentru mulţi dintre noi:
❖ Sf. Ambrozie – Episcop de Milano, prăznuit în data de 7 decembrie (trecut la cele veşnice pe data de 4 aprilie 397);
❖ Sf. Ierarh Dionisie – Episcop de Milano, mort în exil în Capadocia pentru mărturisirea dreptei credinţe în faţa arienismului (†359), prăznuit pe 25 mai;
❖ Sf. Simplician, Arhiepiscop de Milano, (†400), succesorul Sf. Ambrozie, prăznuit pe data de 14 august şi îngropat în Biserica „Santa Maria delle Vergini” din Milano, dedicată lui şi unde este venerat;
❖ Sf. Mucenici de la Milano: Nazarie, Chelsie, Ghervasie şi Protasie, mucenici în timpul domniei împăratului roman Nero (martirizaţi între anii 64 şi 68), prăznuiţi în data de 14 octombrie;
❖ Sf. Mucenici Felix şi Victor, mucenici la Aquileea în Veneţia Iuliana, sub Maximian şi Diocleţian, unul martirizat în anul 296, celălalt în anul 304, prăznuiţi în data de 11 iunie.
❖ Sf. Mc. Sebastian, senator din Milano, martirizat la Roma (unde se află şi catacombele Sf. Sebastian) în anul 287 de împăratul Diocleţian, prăznuit în data de 18 decembrie;
❖ Sf. Mucenici Sisinie, Martirie şi Alexandru, originari din Capadocia, ucenici ai Sf. Ambrozie, martirizaţi la Sanzeno (în regiunea Trentino din nord-estul Italiei) de mâna păgânilor în anul 397, prăznuiţi în data de 29 mai. Moaştele lor au fost aduse la Milano şi aşezate în biserica Sf. Simplician.
Sf. Simplician s-a născut în jurul anului 320 şi a devenit preot al Bisericii din Milano, deoarece s-a distins prin sfinţenia vieţii sale şi prin amploarea pe care au dobândit-o învăţăturile sale.
Fiind un foarte bun cunoscător al limbii greceşti şi a filosofiei neoplatonice, în jurul anului 355 a participat la viaţa culturală romană şi a avut o prietenie strânsă cu Mario Vittorino, care era un strălucit cunoscător al artei retoriceşti din vremea aceea, în Roma. Acest orator celebru, care era păgân şi căruia Senatul român îi dedicase chiar şi o statuie ridicată – în semn de admiraţie – chiar în Forul roman, îndrumat de Sf. Simplician, a hotărât să abandoneze idolii şi să depăşească orice fel de formă de onoruri pământeşti, omeneşti şi trecătoare şi s-a încredinţat pe el însuşi, cu tot sufletul, unicului, adevăratului Domn, Iisus Hristos, trecând la dreapta credinţă.
În anul 374, Sf. Ambrozie, încă catehumen la vremea aceea, dar reprezentând cea mai mare autoritate politică din nordul Italiei, aclamat de către popor, este ales Episcop de Milano.
Proaspătul Episcop Ambrozie a găsit în persoana preotului Simplician un adevărat maestru neîntrecut, acesta din urmă contribuind mult la formarea creştină, teologică şi pastorală a Sf. Ambrozie.
Sf. Simplician a avut un rol important şi în convertirea la dreapta credinţă a Fericitului Augustin, care i-a dedicat mai apoi una din lucrările sale şi care şi-a adus aminte de personalitatea Sfântului, scriind cu stimă şi veneraţie în cartea sa, „Confesiunile”, aceste cuvinte la adresa Sf. Simplician: „Am făcut o vizită la Simplician, care a fost un adevărat tată Episcopului Ambrozie – datorită harului pe care episcopul îl primise de la el – şi pe care Ambrozie l-a iubit într-adevăr ca pe un tată. În Simplician a strălucit harul Tău, Doamne! Auzisem că, de tânăr, a trăit cu totul devotat Ţie! Dar, acum el era bătrân şi lunga sa existenţa pe care o închinase cu totul Ţie, printr o abnegaţie sfântă, l-au făcut să acumuleze o experienţă mare, o profundă cunoaştere şi o mare înţelepciune; şi, cu adevărat, nu greşeam afirmând aceste lucruri despre el.”
Atât de mult se răspândise în întreaga lume faima sfinţeniei sale şi înţelepciunea sa pastorală, încât a fost invitat să participe la un Consiliu bisericesc întrunit în ţinuturile îndepărtate ale Africii.
Fiind pe patul de moarte, în data de 4 aprilie 397, Sf. Ambrozie a desemnat în locul lui pe preotul Simplician ca Episcop de Milano, ca fiind „cel mai potrivit succesor pentru scaunul episcopal, în ciuda vârstei sale avansate”. Timp de trei ani, el a condus ca un înţelept şi bun păstor credincioşii Bisericii din Milano.
Tot Sfântului Simplician îi va scrie şi Episcopul din Trento, San Vigiliu, ca să-l informeze despre martiriul sfinţilor Sisiniu, Martiriu şi Alexandru, care a avut loc în Valle di Non, în data de 29 mai 397, iar apoi trimite acestuia la Milano şi sfintele lor moaşte.
Sf. Simplician a murit în anul 400 şi corpul său a fost depus şi este venerat în Biserica Sf. Maria Fecioara, care este acum închinată şi dedicată numelui său. (Informaţii – Eliana Petria) ✤
Articol apărut în ziarul duminical „Cuvântul care zidește” nr. 32/ 08.08.2021