Sub lumina neobișnuit de blândă a acestui sfârșit de toamnă, parohia noastră a trăit două zile de sărbătoare și împreună-comuniune creștină alături de mulți alți credincioși din tot Bucureștiul și chiar din țară. Maica Domnului, care ne-a vegheat din icoana sa „Siriaca” de la Mănăstirea Ghighiu, și celălalt ocrotitor al nostru al cărui praznic l-am cinstit, Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, au făcut să trăim aceste zile într-o plinătate care cu greu poate fi egalată de același hram din anii trecuți.
Pentru cei care au pregătit sau au participat în aceste zile la sărbătoarea Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț, bucuria a fost deosebită și dătătoare de speranță și putere. Mai multe etape au precedat și acest praznic. Iar unul, extrem de important este legat de finalizarea lucrărilor la așezământul social.
Istoria construcției așezământului social
13 ani a durat construcția acestui centru social. Anul 2010 este cel în care s-a pus temelia lui, pe 15 august 2010 sfințindu-se începerea lucrărilor. Pe atunci centrul purta denumirea de „Așezămintele brâncovenești”.
Biserica, începută în toamna anului 2001, devenise deja din anul 2008 locul în care se țineau slujbele. Paralel cu pictarea bisericii a avut loc și darea în folosință a capelei mortuare. Anevoioasă și extrem de costisitoare, pictarea bisericii a durat și ea 7 ani. Târnosirea bisericii a avut loc pe 24 septembrie 2017 și ea fost încununarea unor mari eforturi materiale, financiare și personale. Privind înapoi, a fost o vreme a trierii, căci mulți au plecat de-a lungul primilor ani de construcție a bisericii pentru că slujbele se țineau într-un spațiu improvizat, în care vara era cald, iar iarna frig, umezeală și curent. Unii nu s-au despărțit nicio clipă de biserică, ba dimpotrivă, au devenit ajutoare de nădejde în ridicarea și înfrumusețarea bisericii. Căci era nevoie de multe!
Apoi atenția s-a concentrat asupra asezământului social. Se ridica metru cu metru. Până la acoperiș. Așa au apărut cantina, turnul clopotniță, grădinița, apartamentele parohiale, camerele de oaspeți și cele pentru bătrâni. Rând pe rând s-au dat în folosință cantina și grădinița, sfințindu-se la 19 iunie 2022. Împreună cu capela care primise de curând veșmântul picturii.
A început o altă mare încercare – căci a implicat eforturi de reproiectare, resurse mari financiare și chiar probleme – construcția liftului care să asigure deplasarea pe verticală, între camerele seniorilor, parter și cantină. Cu ajutorul lui Dumnezeuu, lucrările la lift s-au terminat în toamna acestui an, împreună cu camerele de oaspeți și cele pentru bătrâni.
Ultimele săptămâni au necesitat eforturi materiale și umane pentru a se finaliza și pune la punct – dotare, curățenie, mobilare etc – a tuturor spațiilor centrului social pentru a fi pregătit de sfințirea din 15 noiembrie 2023.
Mulțumiri tuturor celor care au muncit, contribuit material sau financiar pentru ridicarea acestui centru. Știm că Dumnezeu le va plăti regește – aici și în veșnicie – celor care s-au implicat. Știm că fapta lor bună trebuie să fie cât mai discretă, căci așa ne spune Domnul că trebuie să facem faptele virtuții – să nu știe stânga ce face dreapta – dar prea puțin luăm aminte la cei care dăruiesc și se dăruiesc în lucrarea bisericii, considerând firesc să le vedem și să le primim pe toate noi, frumoase, ca și cum ele ar fi căzute din cer și nu făcute și plătite de unii dintre noi. Vă asigur însă că bucuria și împlinirea în viața noastră pentru darurile și jertfele pe care le facem pentru biserică sunt mai mari decât plăcerea de a primi.
Aducerea Icoanei Maicii Domnului „Siriaca” de la Mănăstirea Ghighiu
Dacă anul trecut în zilele de 14 și 15 noiembrie am primit de la Catedrala Patriarhală racla cu moaștele Sfântului Ierarh Nectarie de Eghina, anul acesta o mare binecuvântare s-a revărsat asupra parohiei Șerban Vodă când PF Părinte Patriarh a încuviințat ca Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Siriaca” să vină în aceste zile de hram la noi. Maica Domnului și Sfântul Paisie, alături de ceilalți sfinți ai noștri, au chemat din toate colțurile capitalei mii de credincioși. Icoana a venit în dimineața zilei de 14 noiembrie însoțită de maica Cipriana Lupașcu, ghid al Mănăstirii Ghighiu. Cu lumânări, cântări și mireasmă de tămâie, așa am cinstit sosirea Icoanei Maicii Domnului. Și-a găsit locul alături de raclele cu moaștele: Sfântului Necunoscut de la Mănăstirea Neamț, Sfântului Ierarh Luca al Crimeei, Sfinților Apostoli Petru, Pavel, Andrei, Sfântului Ierarh Nicolae și a Sfântului Paisie de la Neamț. Apoi a urmat slujba Acatistului Icoanei Maicii Domnului „Siriaca”.
Două zile nu a încetat pelerinajul la Maica Domnului și Sfinți. Tineri și bătrâni, bărbați, femei și copii, enoriași „duși” la biserică în mod constant sau vizitatori ocazionali la moaște și icoane. Cu toții au cerut ajutor. Unii s-au închinat cu smerenie și evlavie, sărutând moaștele și racla cu delicatețe. Mulți au făcut metanii mai ales în fața Maicii Domnului, stând în genunchi în rugăciune câteva clipe. Alții, din păcate, s-au închinat mai puțin sau deloc, mulțumindu-se doar cu atingerea mâinilor sau obiectelor personale de racle, moaște sau icoane. Pe toți îi vedeai cât de apropiați sunt de viața Bisericii și cât de trăitori sunt.
Un pelerinaj este o școală a duhovniciei, un examen al primirii și înțelegerii cuvintelor Scripturii, o trăire în comuniune alături de semeni a tainei sfințeniei și dumnezeirii. Venim de ziua sfinților în primul rând pentru a ne arăta recunoștința și bucuria față de Dumnezeu și sfinți. Apoi, mai ales dacă durerea noastră este mare, amintim sfinților de necazul nostru sau al celor dragi.
Oricum, Maica Domnului și sfinții ne primesc cu mare drag și ne dăruiesc pace, întărire și uneori vindecare. Am vrut la început să spun că ne răsplătesc efortul sau jerfa noastră din pelerinaj. Poate să fie și asta, dar sfinții dăruiesc fără plată sau la schimb cele pe care și ei le au de la izvorul sfințeniei, Dumnezeu. Și când darurile sunt pentru toți, din belșug, ajungem să simțim mai mulți acea pace a sufletului, aproape nepământeană, de care tânjim în aceste vremuri de mare tulburare și dezorientare.
Pentru prima oară, odată sosită la biserică, nu am mai putut pleca de la slujbă, dar mai ales din fața Icoanei și a moaștelor. Două zile am stat împreună cu ceilalți pelerini, am trecut de mai multe ori pe la moaște, am citit acatiste, m-am rugat. O rugă în care mi-am dorit doar să fiu cu sfinții și Maica Domnului și să le mulțumesc. Nu conștientizăm câte minuni fac zilnic sfinții cu noi, cât de apropiați ne sunt, cât de dispuși să ne ajute dacă îi strigăm. Și da, în zile de sărbătoare sunt parcă mai deschiși în a ne mângâia și ajuta. De multe ori sfinții se apropie în mod inexplicabil de noi, ne ajută, ne dau daruri spirituale nesperate. Este un mod de a ne întări înainte de ispite și greutăți. Ca să știm că, oricât ar fi de greu în lume și în viața noastră, există o putere cerească care nu ne lasă să pierim. Ei, sfinții, vor fi acolo, cu noi, să ne ajute.
Am văzut în aceste zile mulți oameni evlavioși, am văzut lacrimi în ochii curați ai multora, am auzit povești, am fost impresionată de credința unora. Iar în seara zilei de 15 noiembrie, când ultimul pelerin s-a închinat, cu emoție și dragoste am rămas un mic grup să o petrecem, alături de preoți, pe Maica Domnului. Am cântat pricesne și tropare și așa, cu sufletul plin și speranța că Maica Domnului Siriaca va mai veni la noi, am urmărit cu privirea mașina care ducea icoana înapoi la Mănăstirea Ghighiu.
Slujbe și sfințiri
Două zile de lumină, de slujbe și cântări. Slujba de priveghere din ajun și Utrenia și Liturghia din ziua de hram ne-au încântat. 13 preoți și 2 diaconi au făcut parte din soborul care a oficiat Sfânta Liturghie sub protia PC părinte Costel Burlacu, vicar eparhial administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor, în calitate de delegat al PF Patriarh Daniel. Alături i-a fost și PC părinte Ionuț Bărbulescu, protopop al Protoieriei 4 Capitală.
Înainte de Sfânta Liturghie a fost sfințit centru social, moment mult așteptat de binecuvântare pentru a începe funcționarea căminului de bătrâni.
La finalul Sfintei Liturghii, părintele vicar eparhial a transmis un cuvânt de felicitare și de apreciere din partea Patriarhului României pentru activitatea desfășurată în parohia Șerban Vodă și a oferit părintelui coslujitor Vlad-Alexandru Mîndru rangul clerical onorific de iconom și dreptul de-a purta brâul roșu și bedernița. Apoi, veteranul de război Severică Tașbac, care a depășit vârsta centenarului, a primit din partea Întâistătătorului Bisericii noastre Ordinul „Sfinții Martiri Brâncoveni” pentru mireni. „Vrednic este!” vom fi strigat pentru amândoi.
Pot spune despre domnul Severică Tașbac că am fost impresionată de demnitatea, răbdarea si decența cu care a participat la slujbă, de frumusețea chipului său și de smerenia cu care a primit distincția bisericească, distincție care s-a alăturat celor militare, aflate pe pieptul său.
Avem ce învăța de la acest brav veteran. De altfel, familia dânsului este si ea de vrednic nume în parohia noastră, lucrând cu discreție la ridicarea și împodobirea bisericii noastre. Dumnezeu a trimis aici, în parohie, această familie credincioasă care nu încetează să ajute în toate lucrările si activitățile bisericii. Cinste lor si altor asemenea care pun biserica si nevoile ei în centrul preocupărilor lor!
Semnificații și speranțe
Pentru parohia noastră s-a mai adăugat o cunună a împlinirilor. Mulțumim tuturor, preoți, enoriași și alții care au contribuit sau s-au împlicat în lucrările bisericii, privind cu recunoștință către Maica Domnului și toți sfinții pentru ajutorul primit. De acum zidurile sunt ridicate, urmează sufletele aduse la Dumnezeu și la cuvântul Său. Așa cum Sfântul Cuvios Paisie aduna pe lângă el oriunde se ducea sute și mii de ucenici și de credincioși, așa și lucrarea misionară din parohia Șerban Vodă să ne aducă pe toți la biserică, să ne facă pe fiecare locaș al Duhului Sfânt și lucrători ai mântuirii noastre și celor de lângă noi.
Maria Buleu, teolog