Un film, catalogat drept documentar, tulbură apele în viața socială, dar mai ales în Biserică, printre credincioși, clerici și ierarhi. Regizorul și scenaristul filmului „Arsenie. Viața de apoi”, Alexandru Solomon, declarat agnostic, și-a propus să-și exprime propria intoleranță față de Biserica Ortodoxă Română și față de „misticismul, ignoranța și credința hipnotică” a creștinilor ortodocși care, în opinia regizorului, dau putere și influență unei instituții de nedorit în viața românilor…
O primă observaţie, tehnică, pe care aş face-o este aceea că acest film nu este un documentar. Ani de zile regizorul a mers în pelerinaje la Prislop cu camera de filmat în mână,
încercând să surprindă comportamentul şi cuvintele pelerinilor adevăraţi. Nereuşind să adune – în ani de zile! – mărturii care să corespundă viziunii sale, a apelat la o agenţie de casting pentru a angaja figuranţi în ideea de a pune în scenă tablouri imaginare. Unii dintre figuranţi au fost îmbrăcaţi în călugări şi călugăriţe, iar Părintele Arsenie Boca a fost interpretat de un figurant îmbrăcat în haine civile, cu un aspect şi comportament ieftin, arogant şi mai ales nereal. Acest film a costat 500.000 de lei şi a fost finanţat din bani publici, fonduri UE şi în colaborare cu televiziunea naţională.
Şi ca să definim mai bine această blasfemie la adresa Părintelui Arsenie Boca, propus spre canonizare, dar mai ales la adresa B.O.R., vom spune că nu este film documentar, căci filmul documentar este producţia cinematografică fără actori, realizarea sa bazânduse pe filmarea unor persoane, evenimente, peisaje sau obiecte din realitate. În filmele documentare nu se recurge la puneri în scenă şi nu se folosesc decoruri sau costume.
Reputatul regizor Nicolae Mărgineanu, fiu de deţinut politic şi autorul a numeroase opere artistice despre jertfa românilor în perioada comunistă, inclusiv a unui film despre viaţa Sfântului Ardealului – Părintele Arsenie Boca, a adresat următoarea Scrisoare Deschisă regizorului Alexandru Solomon:
„Am lucrat împreună, în 1993, la filmul «Priveşte înainte cu mânie», la care ai semnat imaginea. În 2001, ca producător, te-am ajutat să realizezi docu-drama «Omul cu o mie de ochi», despre reputatul fotograf Iosif Berman. Ţi-am urmărit apoi filmele şi te-am felicitat pentru «Război pe calea undelor», despre Radio Europa Liberă.
Am văzut de curând filmul «Arsenie. Viaţa de apoi» şi am fost profund decepţionat. Nu vorbesc despre calităţile tale ca regizor, ci de atitudinea ta blasfematoare faţă de Părintele Arsenie Boca, faţă de credincioşii lui şi faţă de Biserica Ortodoxă Română. Am pe birou fotografia Părintelui Arsenie, o am în maşină şi o port în suflet. Fac parte dintre cei mulţi pe care tu, în filmul tău, îi consideri neevoluaţi. Mă simt adânc jignit de acest film. Părintele Arsenie Boca este una din cele mai luminoase personalităţi ale românilor şi
nu trebuie să fie tratat astfel. Niciun om nu trebuie tratat astfel. De unde vine aversiunea ta, dorinţa ta de batjocură faţă de un sfânt respectat şi iubit de o mulţime mare de credincioşi şi faţă de Biserica Ortodoxă Română? Ai fost nedreptăţit în România? Nu ai avut condiţii să studiezi, să lucrezi ceea ce ai vrut? Ţi-au făcut românii vreun rău?Am aflat că ai mers timp de trei ani în pelerinaje pe urmele Părintelui. Numai cu Fundaţia «Părintele Arsenie Boca» ai mers în 6 pelerinaje cu pelerini adevăraţi. Ai încercat să-i provoci, dar nu ai reuşit decât să le strici dispoziţia evlavioasă. Ai dorit să descoperi ceva compromiţător sau provocator la adresa Părintelui Arsenie şi nu ai reuşit să găseşti nimic care să folosească intenţiei tale. Şi atunci ce ai făcut? Ai apelat la câteva agenţii de casting ca să alegi figuranţi care să interpreteze grupul tău de «pelerini», cu care să faci propriul tău «pelerinaj». Ce uşor e să manipulezi figuranţii plătiţi de tine, care fac ceea ce le ceri tu! E uşor să le iei interviuri şi să-i laşi să spună ce le trece prin minte despre Părintele Arsenie, pentru ca apoi să alegi cu grijă ce vei selecta în film. Însoţit de maşina cu costume, i-ai costumat în călugări, în maici, le-ai pus măşti de lupi sau de oi, ca să pară din comuna primitivă, ba chiar pe unul dintre ei l-ai costumat în Părintele Arsenie Boca, pentru a-l ridiculiza pe sfânt. Alegerea citatelor din dosarele Securităţii despre
Părinte şi punerea lor în discuţie cu aceşti bieţi figuranţi, nepregătiţi pentru un asemenea dialog, fragmentele din emisiuni TV amatoare de senzaţional, interviurile cu figuranţii, în care le oferi şansa să-l defăimeze pe Părintele Arsenie – toate acestea construiesc o minciună prezentată cu neruşinare ca adevăr.
Prezinţi aceşti figuranţi ca şi cum ar fi pelerini adevăraţi şi îi excluzi din film pe adevăraţii pelerini! Prezenţa acestor falşi credincioşi este o minciună şi o blasfemie la adresa românilor.
S-au scris în ultimii ani câteva cărţi memorabile despre Părintele Arsenie Boca, despre darurile sale duhovniceşti, despre caracterul lui neclintit şi rezistenţa sa exemplară în perioada prigoanei comuniste, despre prezenţa sa în dosarele Securităţii, cărţi foarte bine documentate, care au făcut lumină asupra vieţii Părintelui.
Oare nu ar fi trebuit să te documentezi înainte de a te apuca de un astfel de film? Le desconsideri pe toate şi arunci cu gunoi în semenii tăi fără să ai un motiv întemeiat. Întregul film este o blasfemie pentru orice creştin. Un sfânt rămâne însă un sfânt, oricâte lături ar arunca vreun răuvoitor. Să împroşti cu noroi e uşor. Mai greu e SĂ FII OM! Nicolae Mărgineanu, regizor”
(Maria Buleu) ✤