Săptămâna aceasta, în data de 2 februarie, când noi, creștinii ortodocși, sărbătoream Întâmpinarea Domnului, doamna Contilia Ana Dumitrache, enoriaș al Parohiei Șerban Vodă, pleca din această lume însoțită de rugăciunea Dreptului Simeon: „Acum slobozește pe robul Tău Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace! Că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor. Lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău, Israel” (Luca 2, 29-31)
La timpul cuvenit, oamenii vin și pleacă din această viață. Fără îndoială cu știința Domnului. Ne bucurăm de nașterea pruncilor, ne întristăm de cele mai multe ori de plecarea celor dragi și apropiați.
Doamna Contilia Ana Dumitrache a fost un om a cărui viață a fost dedicată Bisericii și lui Dumnezeu. S-a născut la 5 septembrie 1936 în orașul Corabia, județul Olt, având ca părinți pe Gheorghe și Elena, care i-au dat o educație bună și morală și au crescut-o în frica lui Dumnezeu.
Contilia Ana a urmat studii superioare juridice, ajungând avocat. Un avocat deosebit, care nu făcea nimic fără Dumnezeu. Când avea procese, mai ales procese grele, postea, se ruga, se spovedea și se împărtășea. Pe mulți dintre clienții săi, în cazuri aparent fără rezolvare, îi condiționa să urmeze aceeași rânduială: post, rugăciune, spovedanie, împărtășanie. Căci altfel, fără Dumnezeu, nu-i putea ajuta. Și asta în vremea dictaturii ateiste… Așa a câștigat numeroase cazuri în instanță, uneori chiar împotriva agenților Securității. Nu întâmplător a fost ani de zile urmărită de Securitate.
N-a încetat să meargă la biserică, să cunoască mulți preoți și duhovnici deosebiți – cum ar fi, de exemplu, Părinții Arsenie Papacioc, Arsenie Boca, Cleopa, Paisie Olaru, Nicolae Tănase sau Părintele martir Dimitrie Bejan – dar și mulți, mulți alții. La ce biserică sau mănăstire te duceai împreună cu doamna Contilia era imposibil să nu cunoască pe cineva sau să nu fie recunoscută de cineva.
Aceeași dragoste și evlavie față de Dumnezeu o avea și mama sa, pe care a îngrijit-o mulți ani, fiind la pat. Mărturisea că ori de câte ori avea vreo încercare sau necaz, îi spunea mamei să se roage pentru ea, iar rugăciunea mamei era grabnic ajutătoare.
Mult bine a făcut în toată viața ei: oamenilor și bisericilor. Inteligentă, îndrăzneață, cu suflet mare, când își propunea să facă ceva Maica Domnului îi era aproape. Generoasă și miloasă îi ajuta pe toți cu tot ce știa sau putea. Și când capacitatea profesională sau banii sau sfatul nu ajungeau, atunci se ruga pentru cei care aveau necazuri. Mulți dintre noi am fost trecuți pe pomelnicul doamnei Contilia. Și până când problema nu se rezolva, se ruga pentru necazul tău.
Nimic nu începea fără rugăciune. Drumul – chiar și cu taxiul – masa sau orice altceva avea de făcut. Apoi, nu cunosc pe nimeni care să iubească atât de mult slujbele. Făcea absolut totul, chiar și atunci când aproape nu se mai putea mișca, pentru a veni la slujbă. Nu lipsea de la nicio Sfântă Liturghie.
Și iarăși, mai ales în ultimii ani, nu lipsea de la parastase. Pomelnicele sale, cu viii și morții lor, erau foarte lungi. Sâmbătă de sâmbătă făcea parastas. Și tot timpul împărțea. Măcar o bomboană sau ceva.
Iubea mult pelerinajele. Cât au ținut-o puterile, oriunde se pleca la locurile sfinte, în țară sau străinătate, era prezentă.
Iubea oamenii, tinerii, copiii și era tot timpul cu zâmbetul pe buze. Nu te puteai niciodată supăra pe ea. Avea un suflet de copil.
Povestea mult. Cunoscuse mulți oameni, unii înduhovniciți și știa multe minuni, unele trăite chiar de ea. Ascultând-o, ai fi putut scrie cărți întregi. Din păcate, unele din cele povestite le-am uitat…
Și-a păstrat în taină faptele de milostenie făcute oamenilor și actele de generozitate față de biserici. Discreția sa nu te prea lăsa să afli. Doar anumite indicii din comportarea sa și a celorlalți te făceau să intuiește aceste lucruri.
Deși nu a fost niciodată căsătorită, iubea copiii. Poate nu întâmplător și această latură a apropiat-o de Părintele Nicolae Tănase atunci când acesta punea bazele asociației Pro-Vita.
Am cunoscut-o în anul 2000, în pelerinajul pe care l-am făcut împreună cu enoriașii Parohiei Șerban Vodă și Părintele Dinu în Israel. De la dânsa, eu și mulți alții am avut multe de învățat. Era un creștin special, care trăia tot ce te sfătuia. Un suflet cald, uneori nonconformistă, dar iubitoare mai ales de Dumnezeu și de Maica Domnului. Când vorbea de Maica Domnului, i se umezeau ochii de drag. Iar când te despărțeai de ea, nu uita să-ți spună: „În grija Maicii Domnului!”. Când nu demult o altă prietenă a vizitat-o la Valea Plopului, acolo unde era îngrijită de ceva vreme, la momentul despărțirii le-a spus prietenelor: „VĂ LAS în grija Maicii Domnului!”
Nu putea să plece la Domnul decât într-o zi mare – Întâmpinarea Domnului – fiindu-i alături Dreptul Simeon și Prorocița ANA, cea care, văduvă de 84 de ani, a stat pe lângă templu. Așa cum, o viață, Contilia ANA a stat pe lângă Biserică.
Dumnezeu s-o odihnească în locașurile Sale, iar Maica Domnului, pe care atât de mult a iubit-o, să-i iasă în întâmpinare! (Maria B.)