30 martie 2018,
Este cunoscută în parohia noastră grija pe care au arătat-o enoriaşii faţă de cei 30 de copii de la Centrul Sf. Margareta, dar care sunt sub oblăduirea noastră.
Ei sunt ai nimănui. Nu au cui spune mamă sau tată. Dar sunt copii. Poartă în sine chipul nemuritor al lui Dumnezeu, sunt fără de păcat şi fără vicleşug. Botezaţi, deci au dreptul la veşnicie, cu Dumnezeu şi cu sfinţii. Dar într-o lume schilodită moral ca aceasta în care trăim, ei nu mai sunt văzuţi şi nici nu sunt luaţi în seamă. Plânsul lor nu mai impresionează pe nimeni, iar dorinţele lor minore rămân neluate în seamă. Ei însă îşi cer dreptul la viaţă şi noi suntem cei care de fiecare dată trebuie să le auzim plânsul şi să le ştergem o lacrimă. Sunt ai noştri, din neamul nostru pe care adeseori îl socotim bun, şi de aceea
trebuie să ne întoarcem privirea spre ei, spre micuţii noştri abandonaţi, bolnavi şi care nici măcar nu au puterea să-şi strige durerea.
Am încercat și acum să fie şi pentru ei Paştile acesta o bucurie. Să aibă ce pune pe masă şi să-şi achite datoriile. Trebuie să facem binele, să ne adunăm comoară în Cer şi să nu uităm că milosteniile noastre ajung până la tronul lui Dumnezeu şi ni se vor ierta păcatele cele multe şi grele, pe care nu îndrăznesc să le mai pomenesc.
Pr. Dinu
publicat în 28.03.2018