Postul trebuie înțeles, cu precădere, ca o perioadă în care învățăm să fim oameni liberi, să ne descotorosim de dependențele, de patimile care se țin scai de viața noastră.
Când vorbim despre post, în general ne gândim la două aspecte. Unul dintre ele este cel negativ, prin care înțelegem că postul presupune interdicție de la un anumit tip de alimente. Această dimensiune este una negativă, iar tot ceea ce este restrictiv și negativ nu ne atrage, nu ne sensibilizează, nu reușim să asumăm. A doua dimensiune a postului este una pozitivă. Este o perioadă în care ar trebui să ne spovedim și să ne împărtășim mai des. Nici aceasta nu este o dimensiune completă.
Depărtarea de Dumnezeu
O a treia dimensiune a modului în care ar trebui să gândim postul este cea legată de faptul că perioada aceasta presupune conștientizarea faptului că suntem departe de Dumnezeu. Prin păcat, noi divorțăm de Dumnezeu, rupem comuniunea cu El. Duminica dinaintea Postului face referință la căderea lui Adam și a Evei în păcat și la izgonirea lor din Rai.
Adam a greșit nu numai prin faptul că nu L-a ascultat pe Dumnezeu și a încălcat porunca de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului, ci și pentru faptul că a crezut că viața lui este dependentă numai de cele materiale, excluzând dimensiunea spirituală a vieții sale.
Postul Mare, prin slujbele sale, prin nevoință, prin rugăciune intensă, ar trebui să ne ajute să conștientizăm că nu depindem numai de cele materiale, ci că avem și o dimensiune spirituală.
Cum devenim oameni de lumină
Știm, din spiritualitatea noastră și din cărțile de slujbă, că postul este de două feluri. Primul tip este postul alimentar, cel prin care înțelegem cum să devenim oameni liberi. Prin postul alimentar înțelegem că nu suntem dependenți de materie. De ce Biserica a rânduit să ne desprindem de un anumit tip de alimentație, de cea de origine animală? Pentru ca noi să ne axăm pe o alimentație vegetală. Părintele Patriarh Daniel subliniază, atât de sugestiv, că noi ne hrănim în Postul Mare cu alimente de origine vegetală pentru că așa cum plantele, prin fotosinteză, deci prelucrarea luminii, cresc și ajung frumoase, așa și noi, prin procesarea luminii dumnezeiești, fiind ființe raționale, decidem să devenim oameni de lumină, asimilăm și primim în viața noastră lumina dumnezeiască din asceză, din nevoință.
Al doilea tip de post este cel duhovnicesc
Conștientizăm că păcatul ne ține departe de Dumnezeu și trebuie să ne debarasăm de dependența față de păcat.
În perioada Postului Mare conștientizăm depărtarea de Dumnezeu. Ar trebui să înțelegem acest lucru ca în situația în care ne certăm cu cineva la care ținem extraordinar de mult. Atunci trăim o dramă existențială că, certându-ne cu acea persoană pe care o iubim foarte mult, nu o mai avem în proximitatea sufletului nostru. Simțim aceasta ca pe o mare tragedie. Este tragedia omului rupt de iubire. Facem atunci tot ceea ce ne stă în putință ca să recâștigăm pe cel căruia i-am greșit.
Când primim iertarea de la cel pe care îl iubim, avem nu numai sentimentul, ci chiar convingerea că am înviat – dintr-un om mort, decuplat de la tot ceea ce însemna energia iubirii, am înviat, și totul capătă sens pentru noi.
Să postim mediatic!
Despre un al treilea tip de post se vorbește foarte puţin, deși ar trebui să o facem mai mult acum, când trăim într-o perioadă a mediilor digitale. Suntem dependenţi de tehnologie. Cineva spunea, atât de sugestiv, că toate aceste device-uri sunt niște instrumente care ne folosesc pe noi, ca pe alte instrumente (devenim instrumentele propriilor noastre instrumente). Prin dependenţa excesivă de tehnologie, noi devenim niște instrumente ale acestora.
Efectele nocive ale tehnologiei asupra minţii umane, prin folosirea excesivă, sunt subliniate, cu asupra de măsură, de către cei care au această competenţă. Iar unul dintre aceste efecte este risipirea minţii. Omul nu mai trăiește unitar în mintea și în inima sa, ci este dezintegrat, pentru că nu mai are deprinderea de a se concentra pe un anumit lucru. Prin folosirea excesivă a tehnologiei, atenţia noastră este fragmentată și devenim obosiţi din punct de vedere psihic.
Al treilea tip de post este cel mediatic (de la tehnologie). Într-o primă fază, să încercăm, la modul cât se poate de radical, ca în prima săptămână (n.r. – și nu numai!) din Postul Mare să utilizăm telefonul doar pentru a comunica, nefolosind niciuna dintre reţelele de socializare.
Dacă vom reuși, în prima săptămână a Postului Mare, să postim de la tehnologie, pe lângă faptul că ne vom descoperi propriile limite, ne vom vedea măsura duhovnicească și vom vedea că nu suntem oameni liberi, vom descoperi și bucuria unei liniști extraordinare, a unei păci lăuntrice pe care o vom primi.
Tehnologia, în sine, nu este un blestem, ci este o mare binecuvântare, ca orice lucru pe care Dumnezeu l-a lăsat în lumea aceasta. Ea devine un blestem în momentul în care o folosim în mod excesiv.
Cu toţii ne informăm de pe telefoane – aceste mici device-uri. În momentul în care intrăm pe o pagină de internet și începem să navigăm, dăm dintr-o pagină în alta, nu avem răbdare să citim ceva. Dacă găsim ceva specific, care atinge puţin sufletul nostru, vom zăbovi mai mult, dar vom avea tendinţa de a scrolla – de a da tot timpul sus-jos – să vedem ce mai apare pe paginile pe care navigăm.
Vrând-nevrând, acest tip de comportament digital se va transpune și în viaţa noastră de zi cu zi, în relaţiile cu semenii noștri. Nu vom face altceva, decât să „navigăm” în relaţiile cu semenii, superficial și grăbit, exact în felul în care deschidem telefonul. Nu avem răbdare să rămânem pe o pagină, ci vrem să aflăm cât mai multe, dar fără să se sedimenteze vreo anumită informaţie din ceea ce citim, doar intră în capul nostru și avem impresia că am acumulat extraordinar de multe.
Cei care sunt specializaţi numesc această acumulare, această abundenţă de informaţii, ca un fel de ceaţă („data smog”) imensă, care vine în mintea noastră și ne trezim că nu știm mai multe, nici nu suntem mai informaţi.
Transpunem acest tip de comportament în viaţa noastră. Nu mai avem răbdare să ascultăm povestea celui de lângă noi, care vrea să ne împărtășească ceva. Prin atitudinea noastră, „scrollăm”, dăm în sus și în jos, fără să ne fie mintea acolo, la omul din faţa noastră, care are nevoie de o prezenţă, iar nu de cineva care să fie cu mintea în altă parte.
Ar fi extraordinar dacă am reuși să îngemănăm toate cele trei tipuri de post – alimentar, spiritual – renunţarea la dependenţa de patimi, și mediatic (de tehnologie). Dacă reușim, pe parcursul postului, să folosim cât mai puţin tehnologia, ar fi excepţional.
Vă spun aceste lucruri ca unul care nu teoretizez, ci folosesc tehnologia și sunt dependent de ea. Nu este imposibil. Trebuie puţină fermitate, puţină ambiţie bună, duhovnicească, o încăpăţânare în cele bune, și vom reuși, vom simţi efectele care vin în viaţa noastră.
Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor
Din cuvântul la „Vecernia iertării”, duminică, 26 februarie 2023 (text prescurtat)