Doamna Contilia Dumitrache a trecut la cele veșnice

 


Doamna Contilia Dumitrache a trecut la cele veșnice!…

Slujba înmormântării va fi la Biserica Șerban Vodă, sâmbătă 4 februarie la ora 9.00, după Sf. Liturghie… (pentru că Doamna Contilia și-a dorit Liturghie la ziua înmormântării)…

La 11.00 va fi masa de parastas la Așezământul Bisericii Șerban Vodă.

Dumnezeu s-o odihnească!

 


Pictorul bisericesc Marian Pietriş, care a participat și la lucrările de pictură ale bisericii Șerban Vodă, a trecut la cele veșnice. Dumnezeu să-l odihnească!

fotografii: Marian Stoenică / bisericaerbanvoda.ro


Patriarhul Daniel, mesaj la trecerea în veşnicie a pictorului bisericesc Marian Pietriş

27 ianuarie 2023

Familiei regretatului pictor bisericesc
Marian Pietriş

Îndoliată familie

Am primit cu profundă întristare vestea trecerii din această viaţă a distinsului pictor bisericesc Marian Pietriş, în ziua de vineri, 20 ianuarie 2023.

Pe domnul Marian Pietriş l-am cunoscut când, făcând parte din echipa de pictori coordonată de Domnii Marcel Codrescu şi Daniel Codrescu, a lucrat la Catedrala Patriarhală, Reşedinţa Patriarhală, Palatul Patriarhiei şi mai târziu la Catedrala Mântuirii Neamului.

Născut la data de 14 martie 1967 în comuna Răsuceni, jud. Giurgiu, pictorul Marian Pietriș şi-a început ucenicia pe șantierele pictorului bisericesc Marian Goagea, la vârsta de 14 ani.

În anul 1991, s-a căsătorit cu domnişoara Luminiţa, având împreună o fiică, Iulia-Ioana, fiind un model de tată şi soț iubitor.

De-a lungul timpului s-a specializat în pictură, tehnica frescă, pe numeroase șantiere de pictură bisericească ale pictorilor Mihai Fordea, Marcel Codrescu şi Daniel Codrescu, din care putem enumera:

  • Biserica Sfântul Ilie  Ghencea, din Bucureşti, în colectivul pictorului Mihai Fordea;
  • Catedrala Episcopală din Slobozia, în colectivul pictorului Mihai Fordea;
  • Biserica Şerban Vodă din Bucureşti, în colectivul pictorului Daniel Codrescu;
  • Biserica Sfinţii Martiri Brâncoveni – Pajura din Bucureşti, în colectivul pictorului Daniel Codrescu;
  • Biserica Sfânta Vineri – Drumul Taberei din Bucureşti, în colectivul pictorului Daniel Codrescu;
  • Biserica Sfântul Nicolae – Mătăsari din Bucureşti, în colectivul pictorilor Marcel şi Daniel Codrescu;
  • Biserica Sfântul Sava din Iaşi, în colectivul pictorilor Marcel şi Daniel Codrescu;
  • Mănăstirea Măxineni, judeţul Brăila, în colectivul pictorilor Marcel şi Daniel Codrescu.

În anul 2014, Domnul Marian Pietriş a obţinut autorizația de pictor bisericesc categoria a IV-a provizorie, între timp specializându-se şi în tehnica mozaic, făcând parte din colectivul pictorilor Marcel şi Daniel Codrescu pe următoarele șantiere:

  • Catedrala Patriarhală Istorică Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Bucureşti;
  • Salonul Sfinţilor Români din Reşedinţa Patriarhală;
  • Ansamblul de mozaicuri de la Palatul Patriarhiei, Sala Europa Christiana;
  • Biserica Caşin din Bucureşti, în spaţiul decorat cu mozaic, din zona absidelor.

Nu în ultimul rând, menţionăm participarea la şantierul de pictură în tehnica mozaic, de la Catedrala Naţională (Catedrala Mântuirii Neamului), acolo unde a participat încă de la începutul lucrărilor.

Cunoștințele sale, experiența dobândită de-a lungul timpului, dedicarea şi talentul său au constituit un prețios ajutor pentru lucrările de pictură, unde a format cu deosebită tenacitate şi o serie de specialiști în arta mozaicului, care vor duce mai departe, cu ajutorul lui Dumnezeu, sarcina de împodobire a Catedralei Mântuirii Neamului.

A contribuit cu smerenie la decorarea ansamblurilor murale de la Biserica cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae din localitatea Hlipiceni, Jud. Botoșani, precum și la pridvorul Paraclisului Sfinților Ioachim și Ana de la Mănăstirea Sihăstria, Jud. Neamţ.

În aceste clipe de întristare, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos Cel înviat din morți să odihnească sufletul adormitului robului său Marian în lumina Preasfintei Treimi şi în comuniunea sfinţilor, pe care i-a reprezentat cu multă dragoste în lucrările sale de pictură în frescă şi mozaic, iar familiei îndoliate, colegilor care l-au apreciat în mod deosebit şi tuturor celor întristaţi să le dăruiască mângâiere şi întărire sufletească!

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părinteşti condoleanţe pentru familia îndoliată şi sentimente de profundă preţuire pentru memoria sa,

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

A plecat în veșnicie domnul Eugen Rusescu

Săptămâna aceasta a plecat dintre noi domnul Eugen Ovidiu Rusescu. Familia Eugen și Georgeta Rusescu a fost de-a lungul vremii un sprijin deosebit pentru viața și activitatea Bisericii Șerban Vodă, cu timp și fără timp, cu discreție și credință, nelipsind de slujbele Bisericii, ajutând în tot și în toate.

Domnul Eugen Ovidiu Rusescu s-a născut la 31 ianuarie 1942, în București. De profesie inginer, a lucrat peste 40 de ani la un institut de proiectare, consultanță și management, devenit din anul 1992 Institutul de Proiectare, Consulting, Marketing SA, Bucureşti. Din anul 1956 I.P.C.M. București a oferit servicii de consultanță, management și proiectare la toate nivelurile industriei românești, și nu numai, iar domnul inginer Rusescu a lucrat atât în țară, cât și în străinătate.

Împreună cu soția, doamna profesor Georgeta Rusescu, au fost nelipsiți de la biserică, mai ales în duminici și sărbători. Au o familie frumoasă, căci au un băiat, Cristian, și o nepoată, care le-a înseninat și împlinit viața. Domnul Eugen Rusescu a fost iubit și apreciat de toți, familie, prieteni, colegi de muncă. Iar la biserică era o bucurie pentru cei care îi erau aproape. Bun, milostiv, spovedindu-se și împărtășindu-se în cea mai bună rânduială. A fost în multe pelerinaje la locurile sfinte din țară și de peste hotare.

Ni-l vom aduce aminte ca pe un creștin bun, blând și veșnic în ajutorul bisericii.

Veșnică să-i fie pomenirea!

A plecat în veşnicie Elisabeta Pîrvu

Elisabeta Pîrvu (Totu), fiică credincioasă a bisericii noastre, s-a născut la 8 mai 1966,  în județul Vâlcea. Acum câteva zile a plecat în eternitate, într-o lume mai bună și mai dreaptă, acolo unde Dumnezeu șterge lacrima de la fața tuturor. A lăsat în urma dânsei multă tristețe pentru noi, cei care am iubit-o, în biserică și în familie.

A fost o credincioasă practicantă, pentru care biserica nu era muzeu, ci era viaţă, viaţa ei ascunsă în Hristos. O mamă plină de jertfă, de iubire şi de iertare. O femeie credincioasă pentru Dumnezeu şi pentru soţul ei. Viaţa ei gravita în jurul bisericii, pe care biserică a iubit-o şi la care a contribuit cu toată munca ei şi a soţului, fiind ctitor fondator al bisericii.
Om al rugăciunii şi al milosteniei, discretă, vrednică, purtându-şi crucea cu demnitate. A fost o văduvă curată, cu nume bun, preţuită în biserică. În momentele grele ale bisericii îşi aducea
discret contribuţia, fără să aştepte cuvânt de mulţumire de la oameni. L-a iubit mult pe Dumnezeu, părinţii, fratele, fiul şi nepoţii.
Pleacă dintre noi lăsând în urmă un loc gol în sufletul şi în biserica noastră. A fost prezentă în toate activităţile socialfilantropice ale bisericii. A călătorit împreună cu noi la Locurile Sfinte şi la multe locuri de închinare din Grecia, Egipt, Macedonia. Pentru toate calităţile, pentru ajutorul pe care ni l-a dat, pentru dragostea şi respectul pe care ni l-a arătat, pentru dărnicia şi smerenia ei, rugăm pe Dumnezeu să o numere între sfinţii săi, pentru că a ştiut să păstreze în viaţa ei, ca pe un tezaur, credinţa cea dată sfinţilor odată pentru totdeauna.
Vrednică să-i fie pomenirea din veac în veac şi din neam în neam! ✤
Părintele Dinu

♱ A plecat la Domnul Părintele Ioan Tudorache (29.03.2020)

Cu tristețe în suflet anunțăm pe fiii bisericii noastre o durere care s-a abătut asupra noastră: deplângem plecarea dintre noi a vrednicului preot Ioan Tudorache, slujitor devotat, înzestrat de Dumnezeu cu multe daruri pe care le-a pus în slujba comunității și a Bisericii. A fost un preot cu mintea luminată, bun cunoscător al istoriei acestui popor, o conștiință vie a Sfântului Altar, care a slujit Biserica lui Dumnezeu până în ultima clipă.

Privind înapoi pe firul vieții sale, te înfiori: câți ani de muncă, de studii și mai ales de smerită slujire, de ascultare cu fidelitate de Dumnezeu și de toate forurile superioare.

S-a născut la 12 decembrie 1932 în comuna Snagov, județul Ilfov, din părinți foarte evlavioși, buni creștini, Gheorghe și Anica. A urmat cursurile școlii primare din Snagov, apoi Seminarul de cântăreți bisericești și Seminarul Teologic din București, dar și alte forme de învățământ specifice timpului. A cunoscut mulți preoți și profesori de marcă, care i-au călăuzit pașii în învățătura și în formarea sa.

Din 1949 a fost ucenic la Atelierele Institutului Biblic. A avut ocazia de a-l cunoaște și de a lucra cu Părintele Arsenie Boca din anul 1961 – cu care a avut o strânsă prietenie – timp de opt ani.

publicat in 29.03.2020

A trecut la cele veșnice vrednicul de pomenire, marele scriitor Mihail Diaconescu (26.03.2020)

A trecut la cele veșnice vrednicul de pomenire, marele scriitor Mihail Diaconescu, fiul părintelui Aurelian Diaconescu din comuna Vulturești, judetul Arges. Un om de aleasă cultură si profund teolog, un filozof innăscut și un mare iubitor al limbii române. Inzestrat de Dumnezeu cu multe daruri, răspundea cu promptitudine și claritate la toate provocările moderne și postmoderne. A fost un clasicist remarcabil și un iubitor de limba straromana pe care o cunoștea în cele mai mici detalii. A scris mult, adeseori cu lacrimi în ochi, ca un apostol al neamului. Era tot timpul cuprins în discuțiile sale cu mari oameni de cultură din țară și din străinătate. L-a preocupat ca și pe Nicolae Iorga istoria Bisericii Române.

Ca dascăl de cultură și simțire românească, Mihail Diaconescu a știut să fie profesorul care a crescut multe generații de intelectuali români. L-a preocupat relația dintre istorie, cultură și spiritualitate. A fost inițiatorul unor reviste culturale militante, începând cu revista Argeș, căreia i-a fost director. Un abil exeget al gândirii românești, un mare cunoscător al istoriei, un scriitor neegalat, care a lăsat în cultura română peste 60 de volume în care putem descifra sensibilitatea sufletului său, dragostea pe care a avut-o pentru această țară și pentru fiii acestui popor. Un muncitor de neegalat. Până în ultima clipă a rămas la masa de scris, cufundat în gândurile sale și în scrierile sale, mereu altele, lăsate nouă ca moștenire.

De la înălțimea vârstei sale duhovnicești privea cu claritate gândurile multor inimi. Ca duhovnic l-am cunoscut așa cum era el, înaintea lui Dumnezeu, curat la suflet, milostiv, lesne iertător, iubitor de copii, muncitor, gata oricând să sară în ajutorul semenilor. Și-a încheiat viața cu conștiința că și-a făcut datoria față de toți. L-am împărtășit cu câteva zile înainte de a trece la cele veșnice. A plecat liniștit. A murit cu demnitatea cu care a și trăit, fără să supere pe cineva. Când vă scriu aceste gânduri sufletul meu este cuprins de o mare durere. Pierdem un fiu al neamului, o conștiință vie, un român adevărat și un creștin autentic. Pentru Mihail Diaconescu, cea mai mare mângâiere va fi să îi citim opera și să îi moștenim elanul de a munci, așa cum moștenise de la tatăl său cultul muncii adevărate.

Mă gândesc în aceste momente la scrisoarea testament a Sfântului Apostol Pavel, lăsată nouă și care se potrivește cu viața lui Mihail Diaconescu, incununată de multe lupte și de reușite. Sfântul Pavel spunea „lupta cea buna m-a luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit. De acum ma așteaptă cununa dreptății pe care Dumnezeu o va da nu numai mie ci și tuturor celor care au iubit în lume arătarea Sa” (II Timotei capit. 4, versetul 7-8). Ca și Sfântul Apostol Pavel, Mihail Diaconescu își încheie viața având conștiința că și-a făcut datoria față de toți și mai ales față de Dumnezeu.

A murit spovedit și impărtășit cu bucuria că a dus mai departe credința tatălui și a mamei sale. A purtat toată viața în suflet ținuturile natale și chipurile multor săteni pe care le-a înveșnicit în operele sale. A ținut să fie înmormântat în pământul moșilor și strămoșilor săi. Fie-i țărâna ușoară și Dumnezeu să-l ierte!

Părintele Dinu

publicat in 26.03.2020

A trecut la cele veșnice domnul Ion Cătălin Cristescu (26.01.2020)

A trecut la cele veșnice Ionel Cătălin, o mare pierdere pentru biserica noastră, unul din fiii credincioși ai bisericii care și-a călăuzit viața după principiile sănătoase lăsate de Mântuitorul Iisus Hristos. Un om care L-a iubit pe Dumnezeu și a trăit cu fidelitate învățătura bisericii. A fost lângă noi – unul din întâii sfâtuitori ai bisericii noastre la toate problemele grele, delicat în comportament, oarecum sfielnic, serios și credincios în toate momentele vieții sale.

A iubit mult pe Dumnezeu, biserica și familia, pe copiii lui – Matei și Irina-Elena, pentru care s-a jertfit. Un om cu nume bun pleacă în călătoria cea mare.

Am călătorit împreună cu dânsul în Țara Sfântă pe urmele Mântuitorului Iisus Hristos, pe urmele sfinților din Egipt, Sinai și pe Muntele Athos. A fost pentru mine frate, prieten, credincios adevărat. Mutarea dânsului lasă un loc liber în biserica noastră, dar sunt convins că Dumnezeu ne va mângâia prin comportamentul delicat al copiilor săi și prin prezența lor în viața bisericii și mai ales prin soția dânsului, Antipa, femeie cu nume bun în comunitatea noastră, care vor fi pe mai departe conștiințele vii ale bisericii.

Dumnezeu să-l ierte!

Dinu Pompiliu

publicat în 26.01.2020

Părintele CONSTANTIN TOMESCU a trecut la cele veșnice (30.05.2019)

30 mai 2019. A trecut la cele veşnice vrednicul părinte Constantin Tomescu. Preot îmbisericit din 2008 la parohia Şerban Vodă. Când scriu aceste cuvinte mă năpădesc o seamă de amintiri sfinte petrecute lângă un slujitor vrednic cu nume bun, smerit, ascultător şi neobosit.

Descindea dintr-o familie de preoți porniți din Hulubeşti, județul Dâmbovița. Încheind un ciclu de 140 de ani de slujire neîntreruptă la Sfântul Altar.

Am cunoscut parțial această generație de preoți începută de străbunicul părintelui Tomescu, continuată de părinții Ioniță Tomescu, Ionel Tomescu, Valentin Tomescu şi Constantin Tomescu. Toți aceştia au strălucit prin credință puternică, viață curată, dăruire, smerenie, sinceritate şi slujire. Din acest neam Dumnezeu l-a chemat pe părintele Tomescu la slujire preoțească.

Ne-am cunoscut în anul 2000, la Ierusalim, într-un pelerinaj. A fost atât de marcat în acest pelerinaj încât la vârsta de 57 de ani a lăsat totul , ca odinioară Apostolii şi s-a înscris la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucureşti pe care a absolvit-o cu media 9.70. Până atunci răsfoind cartea vieții sale am rămas uimit de nenumăratele realizări şi de pregătirea sa profesională. Redăm pe scurt o parte din CV-ul său:

– Între anii 1961-1966 Facultatea de Industrializare a Lemnului din cadrul Institutului Politehnic Brașov;

– Între anii 1967-1973, Șef de fabrică la Fabrica de Cherestea, Brezoi, jud. Vâlcea;
– Între anii 1973-1974, Inginer principal la Întreprinderea „Arta Mobilei” , București;
– Între anii 1974-1980 Inginer principal la Centrala de Prelucrare a Lemnului Pipera, București

– Între anii 1980-1987 Inginer principal la Întreprinderea de Comert Exterior Exportlemn, București

– Între anii 1987-1990 Director al Directiei de Comert Exterior si Cooperare Economica Internationala din cadrul Ministerului Industriei Lemnului şi al Materialelor de Constructii, Bucureşti

– Între anii 1990-2000 Manager la Biomari Impex, producție si export cherestea, Bucuresti
– Între anii 2000-2004 Facultatea de Teologie Ortodoxa, sectia Teologie Pastorala din cadrul Universitatii Bucuresti

              În 27.08.2006 Hirotonit Diacon de catre Preasfintitul Parinte Gherasim, Episcopul Râmnicului.

În anul 2006 a fost hirotonit preot la parohia Jiblea, județul Vâlcea de către Preasfințitul Părinte Gherasim, Episcopul Râmnicului. În anul 2008, pensionar fiind, a fost îmbisericit de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la biserica Şerban Vodă.

Unsprezece ani de slujire neîntreruptă în biserica noastră. De o vrednicie ieşită din comun, fără concediu şi fără odihnă, fără cârtire şi păstorind Biserica lui Dumnezeu cu dragoste. Neiubitor de ceartă şi de câştig urât, fiind de multe ori slujitor fără plată dar având în suflet o bucurie din care citeai că Dumnezeu îi primeşte slujirea. Un adevărat sfânt, nu-i păsa de laude şi nici nu se uita după lucruri trecătoare.

Avea un singur țel: să-i placă lui Dumnezeu şi să nu-l supere cu ceva pe Dumnezeu. Alături de doamna preoteasă Marilena Tomescu era o familie model pentru comunitatea noastră. A fost iubit şi apreciat pentru aleasa cultură, pentru delicatețea de comportament, pentru promtitudinea cu care răspundea la fiecare chemare. Avea o concepție despre viața marcată de gândirea sfântului Pavel, a Sfinților Apostoli şi a Sfinților Părinți.

A fost lângă noi în momentele grele ale zidirii bisericii ca unul din ctitorii fondatori. Până la ultima suflare, fără să se vaite, simțea că flacăra vieții sale pâlpâind se va stinge dar el lucra ca şi cum se afla la început de drum.  Înainte de despărțire i-am adus aminte că suntem călători pe fața pământului ca toți părinții noştri şi am simțit atunci că era pregătit pentru marea călătorie. Dumnezeu l-a chemat atunci când l-a socotit gata pentru ceasul marii întâlniri. Cât de bun este Dumnezeu cu cei drepți la inimă. Oare noi vom avea parte de acest sfârşit creştinesc? Dumnezeu să se milostivească şi spre noi ca înainte de a ne întoarce în pământ să ne întoarcem mai întâi la El. Mă mângâie  scrisoarea testament a sfântului Apostol Pavel pe care vreau să v-o pun la suflet ca o mângâiere în acest moment greu al despărțirii: “Lupta cea bună m-a luptat, călătoria am săvârşit, credința am pâzit. De acum mi-i s-a gătit cununa dreptății , pe care Domnul va da-o în ziua aceea, El Dreptul Judecător, şi nu numai mie ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui”(II Timotei, 4,7-8).

Întreaga comunitate se află în jale pentru greaua încercare prin care trecem. Noi, slujitorii Sfântului Altar, Consiliul şi Comitetul Parohial mişcați de plecarea părintelui Constantin, îl vom păstra în suflet, aşa cum a fost, ca un dar al lui Domnezeu. Şi împreună cu biserica ne rugăm: „Doamne Dumnezeul nostru, Robului Tău Constantin Preotul care a fost împreună slujitor cu noi şi a adormit în nădejdea învierii vieții celei veşnice fă-i odihnă în sânul lui Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacob. Şi, precum l-ai pus pe pământ slujitor în Biserică, aşa îl arată şi în altarul Tău cel ceresc Doamne. Devreme ce l-ai împodobit pe acesta între oameni cu vrednicie duhovnicească, primeşte-l neosândit în mărirea ta cea hărăzită îngerilor; Tu ai preamărit viața lui pe pământ şi ieşirea vieții lui fă-o ca o intrare între drepții tăi cei sfinți şi  numără sufletul lui cu toți care din veac au bineplăcut ție” (din slujba înmormântării preotului).

                                                            Părintele Dinu Pompiliu

A trecut la cele veşnice doamna Cîrligeanu Petra Paula (19.05.2019)

A trecut la cele veşnice doamna Cîrligeanu Petra Paula, cadru didactic de excepţie, care a format nenumărate generaţii de copii, conştinţee vii ale Bisericii şi neamului.

Cîrligeanu Petra Paula s-a născut în anul 1933, februarie întâi, în comuna 30 Decembrie, din părinţi credincioşi Ilie şi Maria. A urmat şcoala gimnazială şi Institutul Pedagogic Carmen Silva. O femeie de ţinută morală ireproşabilă, căsătorită cu domnul Cîrligeanu Romulus, familie binecuvintată de Dumnezeu cu fiul Cristian, director de imagine în televiziune. A funcţionat în şcoala 103, sector 5, şi participa cu reguralitate discret la viaţa Bisericii. Sufletul său blând va ramâne în amintirea noastră prin virtuţile pe care le trăia, Aceste virtuţi Sfinte: Credinţa, îndelunga răbdare, dragostea, blândeţea, bunătatea, facerea de bine. Strălucea printr o inteligenţă sclipitoare şi prin muncă. Ca normă de viaţă i-a fost morala creştină. Şi a iubit familia, şcoala, Biserica şi neamul. A fost un model de educaţie pentru noi toţi.

Fie ca Dumnezeu să-i păstreze numele scris în cartea vieţii şi pentru bine facerile sale nenumărate s-o numere printre Sfinţii Săi. Noi preoţii Bisericii, cadrele didactice şi foştii elevi, suntem în aceste momente alături de familia dânsei, greu încercată. Pleacă în călătoria cea mare să se alăture părinţilor săi pe care i-a iubit şi soţului său pe care l-a cinstit şi l-a slujit toată viaţa. Fie ca pentru dâra de lumina pe care a lăsat o în urmă şi mai ales pentru faptele credinţei pe care le-a avut să aibă răspuns bun la înfricoşatul scaun de judecată.

Părintele Dinu

publicat in 19.05.2019

† A trecut la cele veșnice Maria Bucur (29.12.2018)

A trecut la cele veșnice Maria Bucur, credincioasă devotată lui Dumnezeu și conștiință vie a parohiei Șerban Vodă. A strălucit prin credință vie și lucrătoare, prin hărnicie și dărnicie, fiind gata oricând să sară în ajutorul oamenilor.

A sprijinit activitatea bisericii, fiind ani de-a rândul în Comitetul de doamne, mereu prezentă în căminele de bătrâni și orfelinatele de copii. Totdeauna făcând nenumărate daruri către mănăstirile Bisericii Ortodoxe din țară, din Muntele Athos, și de la Locurile Sfinte. A fost o ușă deschisă tuturor.

Rămâne în memoria noastră ca o femeie creștină model prin participarea la slujbele bisericii, prin cinste și corectitudine și mai ales prin vrednicie.

Pentru toate aceste calități, rugăm pe bunul Dumnezeu să-i păstreze numele scris în cartea vieții și s-o numere printre drepții Săi.

A fost pelerin la Locurile Sfinte pe care le-a iubit și astăzi pleacă la Ierusalimul ceresc, ce o așteaptă s-o numere între cetele sale veșnice.

Dumnezeu s-o odihnească!

Părintele Dinu

publicat în 29.12.2018

de Anders Noren.

SUS ↑