30 mai 2019. A trecut la cele veşnice vrednicul părinte Constantin Tomescu. Preot îmbisericit din 2008 la parohia Şerban Vodă. Când scriu aceste cuvinte mă năpădesc o seamă de amintiri sfinte petrecute lângă un slujitor vrednic cu nume bun, smerit, ascultător şi neobosit.
Descindea dintr-o familie de preoți porniți din Hulubeşti, județul Dâmbovița. Încheind un ciclu de 140 de ani de slujire neîntreruptă la Sfântul Altar.
Am cunoscut parțial această generație de preoți începută de străbunicul părintelui Tomescu, continuată de părinții Ioniță Tomescu, Ionel Tomescu, Valentin Tomescu şi Constantin Tomescu. Toți aceştia au strălucit prin credință puternică, viață curată, dăruire, smerenie, sinceritate şi slujire. Din acest neam Dumnezeu l-a chemat pe părintele Tomescu la slujire preoțească.
Ne-am cunoscut în anul 2000, la Ierusalim, într-un pelerinaj. A fost atât de marcat în acest pelerinaj încât la vârsta de 57 de ani a lăsat totul , ca odinioară Apostolii şi s-a înscris la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucureşti pe care a absolvit-o cu media 9.70. Până atunci răsfoind cartea vieții sale am rămas uimit de nenumăratele realizări şi de pregătirea sa profesională. Redăm pe scurt o parte din CV-ul său:
– Între anii 1961-1966 Facultatea de Industrializare a Lemnului din cadrul Institutului Politehnic Brașov;
– Între anii 1967-1973, Șef de fabrică la Fabrica de Cherestea, Brezoi, jud. Vâlcea;
– Între anii 1973-1974, Inginer principal la Întreprinderea „Arta Mobilei” , București;
– Între anii 1974-1980 Inginer principal la Centrala de Prelucrare a Lemnului Pipera, București
– Între anii 1980-1987 Inginer principal la Întreprinderea de Comert Exterior Exportlemn, București
– Între anii 1987-1990 Director al Directiei de Comert Exterior si Cooperare Economica Internationala din cadrul Ministerului Industriei Lemnului şi al Materialelor de Constructii, Bucureşti
– Între anii 1990-2000 Manager la Biomari Impex, producție si export cherestea, Bucuresti
– Între anii 2000-2004 Facultatea de Teologie Ortodoxa, sectia Teologie Pastorala din cadrul Universitatii Bucuresti
În 27.08.2006 Hirotonit Diacon de catre Preasfintitul Parinte Gherasim, Episcopul Râmnicului.
În anul 2006 a fost hirotonit preot la parohia Jiblea, județul Vâlcea de către Preasfințitul Părinte Gherasim, Episcopul Râmnicului. În anul 2008, pensionar fiind, a fost îmbisericit de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la biserica Şerban Vodă.
Unsprezece ani de slujire neîntreruptă în biserica noastră. De o vrednicie ieşită din comun, fără concediu şi fără odihnă, fără cârtire şi păstorind Biserica lui Dumnezeu cu dragoste. Neiubitor de ceartă şi de câştig urât, fiind de multe ori slujitor fără plată dar având în suflet o bucurie din care citeai că Dumnezeu îi primeşte slujirea. Un adevărat sfânt, nu-i păsa de laude şi nici nu se uita după lucruri trecătoare.
Avea un singur țel: să-i placă lui Dumnezeu şi să nu-l supere cu ceva pe Dumnezeu. Alături de doamna preoteasă Marilena Tomescu era o familie model pentru comunitatea noastră. A fost iubit şi apreciat pentru aleasa cultură, pentru delicatețea de comportament, pentru promtitudinea cu care răspundea la fiecare chemare. Avea o concepție despre viața marcată de gândirea sfântului Pavel, a Sfinților Apostoli şi a Sfinților Părinți.
A fost lângă noi în momentele grele ale zidirii bisericii ca unul din ctitorii fondatori. Până la ultima suflare, fără să se vaite, simțea că flacăra vieții sale pâlpâind se va stinge dar el lucra ca şi cum se afla la început de drum. Înainte de despărțire i-am adus aminte că suntem călători pe fața pământului ca toți părinții noştri şi am simțit atunci că era pregătit pentru marea călătorie. Dumnezeu l-a chemat atunci când l-a socotit gata pentru ceasul marii întâlniri. Cât de bun este Dumnezeu cu cei drepți la inimă. Oare noi vom avea parte de acest sfârşit creştinesc? Dumnezeu să se milostivească şi spre noi ca înainte de a ne întoarce în pământ să ne întoarcem mai întâi la El. Mă mângâie scrisoarea testament a sfântului Apostol Pavel pe care vreau să v-o pun la suflet ca o mângâiere în acest moment greu al despărțirii: “Lupta cea bună m-a luptat, călătoria am săvârşit, credința am pâzit. De acum mi-i s-a gătit cununa dreptății , pe care Domnul va da-o în ziua aceea, El Dreptul Judecător, şi nu numai mie ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui”(II Timotei, 4,7-8).
Întreaga comunitate se află în jale pentru greaua încercare prin care trecem. Noi, slujitorii Sfântului Altar, Consiliul şi Comitetul Parohial mişcați de plecarea părintelui Constantin, îl vom păstra în suflet, aşa cum a fost, ca un dar al lui Domnezeu. Şi împreună cu biserica ne rugăm: „Doamne Dumnezeul nostru, Robului Tău Constantin Preotul care a fost împreună slujitor cu noi şi a adormit în nădejdea învierii vieții celei veşnice fă-i odihnă în sânul lui Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacob. Şi, precum l-ai pus pe pământ slujitor în Biserică, aşa îl arată şi în altarul Tău cel ceresc Doamne. Devreme ce l-ai împodobit pe acesta între oameni cu vrednicie duhovnicească, primeşte-l neosândit în mărirea ta cea hărăzită îngerilor; Tu ai preamărit viața lui pe pământ şi ieşirea vieții lui fă-o ca o intrare între drepții tăi cei sfinți şi numără sufletul lui cu toți care din veac au bineplăcut ție” (din slujba înmormântării preotului).
Părintele Dinu Pompiliu