Biserica

Șerban VodĂ

O săptămână în care noi, românii, ne cinstim Apostolul, ne sărbătorim eroii neamului și ne alegem viitorul


A treia săptămână din Postul Bucuriei, din Postul Nașterii Domnului. Și iată, anul acesta praznicul Sfântului Apostol Andrei, Creștinătorul și Ocrotitorul României – de altfel sărbătoare bisericească națională, declarată oficial zi liberă – cade într-o perioadă foarte dificilă pentru România. În timpul unei epidemii, greu manageriată, care pune lacătul pe multe activități și sectoare. Uneori închide și izolează localități, orașe, zone.

După ce în primăvară nu am avut acces la slujbele din Postul Mare şi de Sfintele Paşti, după ce pelerinajul de la Iaşi a fost aproape desfiinţat, iar cele de la Bucureşti s-au desfăşurat în condiţii ceva mai blânde, dar din păcate, din nou, fără prezenţa pelerinilor din alte localităţi, iată că şi sărbătoarea NAŢIONALĂ bisericească, cea a Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, se face în condiţii mai mult decât vitrege. Aceeaşi prevedere instaurată în lunile de alertă interzice prezenţa pelerinilor la slujba de la Peştera Sfântului Andrei, numai enoriaşii localităţii Ion Corvin din judeţul Constanţa putând participa. Ceilalţi, chiar şi din judeţul Constanţa, nu au voie!

În acest context, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a încercat pe toate căile, înclusiv ale justiţiei, să găsească calea legală, prin care să asigure exercitarea de către credincioşi a libertăţii religioase, garantate de însăşi Constituţia României. După cum v-am mai informat în paginile ziarului nostru duminical „Cuvântul care zideşte”, în timpul stării de urgenţă şi de alertă în România s-a constatat o nepermisă intruziune în viaţa Bisericii, respectiv în viaţa liturgică, a administraţiei prin diverse instituţii din subordinea Ministerului Sănătăţii şi a Ministerului Afacerilor Interne. De la interdicţii privind de pildă actul liturgic al Sfintei Împărtăşanii până la intrarea în biserici în timpul Sfintei Liturghii a jandarmilor sau poliţiştilor! Fără precedent în România, cel puţin după 1989. Rostul administraţiei în privinţa aplicării măsurilor sanitare în domeniul cultelor este de a se pune la masă cu reprezentanţii Bisericii şi ai cultelor şi de a stabili reguli GENERALE şi PREVIZIBILE de desfăşurare a slujbelor şi accesul credincioşilor în locaşurile de cult, FĂRĂ însă a interveni în tipicul liturgic şi în dogma Bisericii!

Sperăm însă că se va găsi înţelegere pentru ca slujbele de la Mănăstirea Sfântului Andrei să aibă loc în condiţii decente şi în pace. Iar toată lumea – ierahie, cler, administraţie locală şi centrală, poliţie şi jandarmerie – să procedeze cu calm şi multă înţelepciune, fără duh de răzvrătire sau autoritate nejustificată. Nădăjduiesc că rugăciunile noastre, ale tuturora, la Sfântul Andrei vor da lumină şi diplomaţie celor care pot hotărî sau acţiona în acest caz.

Marea Unire în plină pandemie

Acum mai bine de 100 de ani o pandemie făcea ravagii în plin război: gripa spaniolă. A durat aproape trei ani de zile şi a ucis la nivel planetar între 50 şi 100 de milioane de oameni, la o populaţie de aproximativ 2 miliarde de locuitori.

Afectate de această boală au fost şi ţinuturile româneşti. Vechiul Regat şi Transilvania nu puteau face excepţie, căci şi ele participau pe fronturile Primului Război Mondial, conflagraţie care declanşase molima. Chiar şi personalităţile României nu erau scutite de boală. Se ştie că Regina Maria, întoarsă la Bucureşti din exilul de la Iaşi, ce durase aproape doi ani, pe 1 decembrie, avea să se îmbolnăvească de gripa spaniolă, apropiaţii temându-se pentru viaţa ei.

Deşi în plină pandemie, românii şi-au îndeplinit visul de secole, adică Unirea cea Mare. Şi astfel, zeci de mii de români au ales să meargă la Alba Iulia, indiferent de starea lor fizică, de boala care-i măcina pe mulţi şi să realizeze cel mai măreţ gest din istoria României. Şi asta în pofida gripei spaniole, cea mai mare şi mai înspăimântătoare pandemie din istoria Planetei.

Deşi Marea Unirea de la 1 decembrie 1918 s-a făcut în mijlocul pandemiei de gripă spaniolă, 120.000 de români au ajuns acolo. Iar adunarea s-a ţinut fără norme de protecţie, fără izolare, cu vorbitorii de la tribună cu stări febrile, la propriu!

Istoricul Tudor Roşu, de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, este cel care a demarat o cercetare privind modul în care gripa spaniolă a devenit „principalul duşman al participării la Adunarea Naţională”, în lucrarea „Inamicul spaniol al Unirii”. «Luna octombrie 1918 a reprezentat, la nivel mondial, climaxul pandemiei, „luna de groază”. În capitala de atunci a transilvănenilor, Budapesta, o treime din populaţie se îmbolnăvise, iar 50-100 de oameni mureau zilnic. Dar şi lunile noiembrie-decembrie 1918 şi primele luni din 1919 au produs cifre dezastruoase.»

„Boala s-a manifestat puternic şi în tot în spaţiul românesc. Cu gripa spaniolă pretutindeni, organizarea Adunării Naţionale a avut de suferit. Mai mulţi delegaţi ce trebuiau să reprezinte naţiunea română au lipsit de la Alba Iulia, îmbolnăvindu-se, foarte probabil, în răstimpul trecut de la delegarea lor ca reprezentanţi ai naţiunii (cele mai multe alegeri s-au organizat în 25-27 noiembrie) şi data programată pentru călătoria la Alba Iulia (în general, 29-30 noiembrie). Măsurile profilactice trebuie contextualizate, fireşte, în mentalitatea epocii, cu imperativele acelor zile de noiembrie târziu. Decalajul faţă de statele apusene e vizibil, unde se încercau metode moderne de profilaxie, de la măşti de protecţie la izolarea celor afectaţi. În spaţiul transilvan, după unele mărturii ale evenimentului de la 1 decembrie, oamenii purtau în jurul gâtului mărgele din căţei de usturoi, în speranţa prevenirii gripei. Ideea de izolare, de a nu călători, bolnav fiind, nu exista.”

Două dintre personalităţile marcante care au realizat Marea Unire şi care au fost prezente la Alba Iulia, Gheorghe Pop de Băseşti, lider al mişcării memorandiste, şi Ştefan Cicio Pop, deputat român în Dieta de la Budapesta, au ajuns acolo extrem de bolnavi.

Gripa spaniolă, care abia cu şase săptămâni în urmă mi-a răpit soţia, s-a înstăpânit şi asupra mea, trântindu-mă la pat. Cuprins de patru zile de ferbinţeli, zadarnic caut leacul care să mă pună în picioare, ca să pot şi eu să merg la Alba Iulia pentru a mă achita de îndatorirea mea ca român cinstit şi ca delegat al bisericii mele naţionale”, se confesa unul dintre delegaţi, protopopul Adrian Deşeanul.

Este foarte posibil ca mulţi dintre deputaţi să fi lipsit de la Alba Iulia tocmai din acest motiv. Unii au apucat să anunţe, trimiţând telegrame, alţii s-au îmbolnăvit pe ultima sută de metri şi n-au mai putut da de ştire. Mulţi dintre ei au putut fi înlocuiţi, alţii, nu. Multe documente s-au păstrat în arhiva Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia. Toate vorbesc despre absenţa cauzată de „morbul spaniol”, cu diferitele sale forme de manifestare: „din cauze sanitare nu pot participa trupeşte la cel mai strălucit act istoric al poporului român”, se arăta în scrisoarea protopopului Ioachim Muntean din Agnita; Protopopul Iovian Andreiu din Gârbou (Sălaj): „Regret că din cauză de morb nu pot participa la marea serbare”; „reţinut prin morb de la participare”, anunţă protopopul Dobre. Şi sunt multe alte mărturii scrise.

Cu toate acestea, se estimează că numărul participanţilor la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a fost chiar mai mare decât cel preconizat: în loc de 90-100.000 de oameni, acolo s-au adunat 120.000 de suflete. Astfel, visul de veacuri al românilor s-a împlinit în urma unui război dificil, care a secerat mulţi români, dar care, la nivel europen, crease condiţiile politice ca toţi românii se se unească între graniţele aceleiaşi ţări. Consfinţirea Unirii s-a făcut prin Tratatul de la Trianon, încheiat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial şi Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, şi de Ungaria, de altă parte. Tratatul a stabilit frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România şi Cehoslovacia.

Tratatul de la Trianon a făcut parte din seria tratatelor încheiate la finalul Primului Război Mondial, celelalte fiind tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate cu Germania (la Versailles, în 28 iunie 1919), Austria (la Saint Germain en Laye, în 10 septembrie 1919), Bulgaria (la Neuilly, în 27 noiembrie 1919) şi cu Turcia (la Sèvres, semnat la 4 iunie 1920 şi repudiat apoi, fiind înlocuit cu tratatul de la Lausanne). Anul acesta Parlamentul României a aprobat Legea Zilei Tratatului de la Trianon care propunea ca ziua de 4 iunie să fie declarată ziua Tratatului Trianon, urmând ca la 100 de ani de la semnare să aibă loc şi o serie de manifestări dedicate evenimentului. Cu toate acestea, legea a întâmpinat refuzul preşedintelui de a semna această lege. În final, după ce legea a fost întoarsă de două ori în Parlament, Preşedintele Iohannis a fost nevoit să o semneze. Oare Marea Unire nu este cea care a dat Ziua Naţională a României?

Recomandări pastorale pentru un vot responsabil şi corect

Duminica viitoare suntem chemaţi la alegeri parlamentare, cele mai importante alegeri pentru noi. Greu însă să alegem pe cineva, nişte persoane sau partide. Trebuie să ştim că partidele care obţin sub 5% din voturile valabil exprimate nu intră în parlament, iar voturile vor fi redirecţionate spre partidele admise.
Ne punem întrebarea: cu cine să votăm, ce putem face să alegem cât mai bine? De multe ori am greşit şi am regretat. De multe ori ni s-a făcut lehamite şi nu am mai mers la vot sau am anulat votul.

„Biserica Ortodoxă Română încurajează participarea credincioşilor la viaţa socială a comunităţii, inclusiv prin exprimarea votului corect şi responsabil pentru alegerea reprezentanţilor săi în forurile legislative ale statului, recomandând, totodată, să se aibă în vedere realizarea binelui ţării şi promovarea valorilor creştine în societate.

Sfântul Sinod reiterează faptul că Biserica Ortodoxa Română nu recomandă susţinerea vreunui partid politic sau vreunei ideologii politice, ci indeamnă pe toţi cetăţenii să facă alegeri după criterii care vizează realizarea binelui ţării şi promovarea valorilor creştine în societate. În acest sens, pentru aprecierea candidaţilor la alegerile parlamentare din acest an, recomandă credincioşilor Bisericii noastre următoarele 10 criterii orientative:

I. manifestarea credinţei în Dumnezeu şi a responsabilităţii faţă de comunitate;

II. apărarea libertăţii religioase şi susţinerea activităţilor spirituale şi sociale ale Bisericii;

III. respectul pentru persoana umană şi promovarea culturii vieţii: promovarea familiei tradiţionale, fireşti, formată din bărbat şi femeie, menită să conceapă alte vieţi; implementarea de politici împotriva avortului, eutanasiei, cercetărilor pe embrioni umani, clonării;

IV. promovarea unei educaţii naţionale integrale, care îmbină cunoaşterea intelectuală cu formarea morală şi spirituală;

V. apărarea şi promovarea sănătăţii fizice, psihice şi morale/spirituale a poporului român;

VI. diminuarea sărăciei, dezvoltarea economică şi creştere demografică a României;

VII. apărarea şi promovarea patrimoniului cultural şi spiritual naţional;

VIII. apărarea resurselor naturale, ocrotirea mediului şi dezvoltarea agriculturii, ca baze ale responsabilităţii pentru generaţiile prezente şi viitoare;

IX. sprijinirea comunităţilor de români din jurul graniţelor şi a diasporei române, precum şi promovarea de proiecte de încurajare a românilor să revină în România;

X. apărarea şi promovarea cu demnitate a intereselor poporului român, pe plan extern şi intern.” (basilica.ro)

Greu, nu-i aşa, să alegi pe cineva sau vreun partid? Mai degrabă ştii cu cine nu ai vota… Mai ales în acest an în care i-am descoperit mai bine pe politicienii noştri. Am văzut modul în care ne privesc, ne ascultă şi lucrează pentru binele nostru partidele, parlamentarii şi guvernanţii…

Să sperăm că anul acesta Dumnezeu ne va lumina să punem cel mai bine ştampila la vot!

Grupaj realizat de Maria Buleu

Articol apărut în foaia duminicală „Cuvântul care zidește” nr. 48 / 29.11.2020