Biserica

Șerban VodĂ

Duminica Mironosițelor și Ziua Femeii Creștine


Astăzi, în Duminica Mironosițelor, ne gândim la curajoasele și înțeleptele femei care L-au urmat pe Mântuitorul până la Cruce, și dincolo de ea, până la Sfântul Mormânt. Nimic nu le-a întors din drum, nimic nu le-a făcut să stea în spatele ușilor încuiate ale locuințelor lor din Ierusalim. Ordinele autorităților, mânia publică și frica pentru viața lor nu le-au oprit să fie alături de Domnul lor, pe care Îl cinsteau și-L prețuiau chiar când Acesta nu mai avea suflare. Ele, femeile purtătoare de mir, împreună cu Maica Domnului, au avut de-a lungul istoriei mii, sute de mii, milioane de urmașe, de la sfintele mucenițe, mărturisitoare sau cuvioase până la mamele și soțiile creștine. O lungă pleiadă de femei demne de Împărăția lui Dumnezeu.

De aceea, nu întâmplător astăzi le cinstim în chip special pe mamele, soţiile, femeile creştine. Azi e ziua lor. Căci în asemănare, femeilor sfinte vrem să ne alăturăm. Lângă ele ne regăsim, către ele nu există zi să nu ne rugăm: Maicii Domnului mai întâi, apoi măcar uneia dintre miile de femei pe care le găsim în calendar aproape în fiecare zi din an, cum ar fi, la noi, cuvioasele: Sf. Parascheva de la Iaşi, Sf. Filofteia de la Curtea de Argeş sau Sf. Teodora de la Sihla.

Despre femeile mironosiţe, după fire mai slabe decât bărbaţii, putem spune că cele mai alese virtuţi au fost râvna lor sfântă pentru Hristos, evlavia şi bărbăţia de suflet. Deşi iudeii şi Pilat au pus pază şi au întărit straja şi vigilenţa la mormântul Mântuitorului de teamă ca nu cumva ucenicii Lui să vină noaptea şi să-L fure, deşi au pus piatră mare la gura mormântului Domnului, au sigilat piatra şi au adus acolo ostaşi tari şi înarmaţi, toate acestea nu le-au înfricoşat pe sfintele femei mironosiţe. Doar atât aveau în mintea şi inima lor: să slujească cu toată credinţa şi evlavia la înmormântarea Preascumpului Mântuitor.

Oarecând Solomon va fi zis: Femeie bărbat cine a văzut? Dar iată aici femei mai bărbaţi decât bărbaţii. Bărbaţii, ucenici ai lui Hristos, s-au ascuns de frica iudeilor. Petru, cel fierbinte şi tare în credinţă, de trei ori s-a lepădat de Domnul, pentru care mai pe urmă s-a căit şi a plâns cu amar (Luca 22, 62). Iar femeile, care din fire sunt fricoase şi neputincioase, s-au arătat mai tari decât bărbaţii. Ucenicii, bărbaţi, se tem şi se risipesc în toate părţile, cum le prorocise Mântuitorul de mai înainte. „Uceniţele” se adună, ies la iveală şi merg de cumpără mir şi aromate, ca să ungă trupul cel de viaţă făcător al lui Hristos. Nu s-au temut să umble singure în noapte, nici să se apropie de acel loc plin de ostaşi înarmaţi şi nici să cuteze să se gândească cum vor prăvăli piatra de la mormânt. Ştiau că nu se vor întoarce până când nu-şi vor îndeplini datoria. Toate aceste isprăvi au pornit din râvna cea sfântă, din evlavia şi bărbăţia cea mare a sufletelor lor.

Ce ne spun Sfintele Scripturi despre femeile mironosiţe?

Cine sunt acele sfinte purtătoare de mir, care au urmat lui Hristos împreună cu Apostolii şi care s-au învrednicit să fie martore ale pătimirilor Domnului şi să-I ungă sfântul trup cu miresme, cât a stat în mormânt?

Aflăm din Sfânta Evanghelie numele şi faptele lor.

Cea dintâi este Sf. Maria Magdalena, sărbătorită de Biserică în 22 iulie. Era din seminţia lui Neftalim. S-a numit Magdalena după localitatea Magdala, din Galileea de Sus, unde s-a născut sau a trăit mai mult. Este femeia din care Mântuitorul Iisus Hristos a scos şapte demoni (Luca 8, 2) şi care, împreună cu altele, L-au urmat şi I-au slujit apoi (Luca 8, 2-3). O întâlnim cu mironosiţele care au stat lângă crucea Lui (Ioan 19, 25) şi au mers dis-de-dimineaţă la mormântul lui Iisus să ungă Trupul Lui cu miresme (Marcu 16, 1-2). Ei i S-a arătat Iisus întâi după Înviere (Marcu 16, 9; Ioan 20, 11) şi ea a fost cea dintâi vestitoare a Învierii Lui (Marcu 16, 10; Ioan 20, 18).

După Înălţarea Domnului la cer, o aflăm împreună cu sfinţii Apostoli. După Duminica Cincizecimii, Maria Magdalena pleacă la propovăduire ca una ce era „întocmai cu Apostolii”. A propovăduit Evanghelia Domnului prin cetăţi şi sate, în multe ţări, aducând mulţi păgâni la Dumnezeu. Ajungând la Roma, „a stat înaintea cezarului Tiberius, care fiind bolnav de un ochi, Sf. Maria Magdalena l-a tămăduit”. Ea a istorisit împăratului Tiberius (14-37) toate cele despre Mântuitorul Hristos, nedreapta pătimire, răstignirea, moartea şi Învierea Sa.

Pleacă la Efes, ajutându-l pe Sf. Ioan Evanghelistul în apostolie. După ce Sf. Maria Magdalena moare, Sf. Ioan o înmormântează la intrarea peşterii din muntele Ohlon de lângă Efes, unde, pe la anul 250, au adormit şi cei şapte tineri. Moaştele ei au fost mutate de împăratul Leon Înţeleptul (457-474) în Măn. „Sf. Lazăr” din Constantinopol, zidită de el.

Maria lui Cleopa, altă mironosiţă, numită şi mama lui Iacov, este pomenită de Biserică la 23 mai. A fost soţia lui Cleopa, unul dintre cei 70 de ucenici ai Mântuitorului, verişoară cu Maria, şi L-a urmat pe Mântuitorul încă de la începutul activităţii Sale mesianice din Galileea. A fost prezentă la Pătimirea şi îngroparea Mântuitorului Iisus Hristos, alături de celelalte femei mironosiţe. În prima zi a săptămânii a venit la mormântul gol şi a mărturisit Apostolilor Învierea Domnului.

Ioana, femeia lui Huza, administratorul palatului lui Irod, este una dintre femeile mironosiţe care împreună cu Suzana „slujeau din avutul lor” (Luca 8, 3) lui Iisus Hristos şi Apostolilor. Ea este amintită alături de celelalte femei mironosiţe în ziua Învierii, când Domnul Hristos li se arată lor (Luca 24, 10). Conform tradiţiei, Sf. Ioana a fost cea care a recuperat capul Sf. Ioan Botezătorul după ce Irod a dat ordin să-i fie tăiat şi aruncat. Ioana lui Huza este pomenită de Biserică la 27 iunie.

Între femeile mironosiţe le regăsim pe Salomeea şi Suzana. După tradiţie, Salomeea ar fi fost fiica Dreptului Iosif şi a primei sale soţii (pe nume tot Salomeea). Salomeea s-a căsătorit cu Zevedei şi a devenit mama apostolilor Iacov şi Ioan. Este numită de evanghelistul Matei „mama fiilor lui Zevedeu” (Matei 20, 20; 27, 56), fără să o numească Salomeea, iar de evanghelistul Marcu este numită Salomeea (Marcu 15, 40; 16, 1), fără să o numească mamă a fiilor lui Zevedeu sau a apostolilor Ioan şi Iacov.

Într-o zi, neînţelegând adevăratul sens al misiunii Domnului şi crezând că El a venit să întemeieze o împărăţie pământească, ea I-a cerut să acorde fiilor ei un loc de cinste în împărăţia Sa. Hristos a îndreptat-o amintindu-i că cei care vor să fie părtaşi la slava Lui trebuie mai înainte sa bea din potirul Patimii Lui (cf. Matei 20, 20). La 3 august o aflăm pe Sf. Salomeea în calendar.

Suzana a fost una dintre femeile mironosiţe care au slujit Domnului şi Apostolilor (Luca 8, 3). E prezentă între celelalte femei cărora li S-a arătat Domnul după Înviere.

Printre mironosiţe sunt numărate şi cele două surori ale lui Lazăr din Betania, Marta şi Maria (4 iunie), unde găzduia adeseori Mântuitorul cu Sfinţii Apostoli, în drum spre Ierusalim sau Galileea.

Care erau virtuţile acestor femei mironosiţe?

Mai întâi credeau cu tărie că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel vestit de prooroci, Care a venit pe pământ să mântuiască neamul omenesc. Apoi, duceau o viaţă curată, sfântă, de rugăciune şi post, de înfrânare şi milostenie, trăiau în iubire sfântă unele cu altele şi cu avutul lor ospătau şi odihneau cu dragoste în casele lor pe Iisus şi pe sfinţii Săi ucenici. Cea mai mare bărbăţie au dovedit-o însă femeile mironosiţe în vremea patimilor Domnului. După ce ucenicii, de frică, L-au părăsit şi Petru s-a lepădat de Hristos, singurele care Îl urmau de departe erau sfintele femei mironosiţe, în frunte cu Maica Domnului, Maria Magdalena, alături de Apostolul dragostei, Ioan. Căci dragostea dumnezeiască nu se poate părăsi niciodată.

Femeile mironosiţe sunt cele dintâi şi cele mai vrednice martore ale răstignirii, morţii, îngropării şi învierii Domnului. Ele sunt primele care vestesc apostolilor şi lumii întregi că a înviat Hristos, că moartea, diavolul şi iadul au fost biruite şi raiul s-a deschis.

Astăzi este ziua femeilor creştine

Părintelui Cleopa îi datorăm un frumos şi actual cuvânt despre rolul important pe care îl are femeia în Biserică şi în societate. În acelaşi timp este şi un îndemn pentru femei la credinţă, la răbdare şi iubire, la sfinţenie.

„Astăzi este ziua femeilor creştine. Ele sunt urmaşele femeilor mironosiţe, fiicele Învierii, roabele Domnului, candelele credinţei, sufletul familiei. Femeile creştine, credincioasele Bisericii Ortodoxe, menţin, mai mult decât bărbaţii, flacăra credinţei şi tradiţiile străbune, focul sfânt al rugăciunii şi evlavia în casele noastre. Femeile credincioase sunt şi mame bune, creştine devotate, soţii cinstite şi ostenitoare, model în societate. Femeile credincioase sunt întâi la biserică, întâi la rugăciune, la post, la lucru, la milostenie, la citirea cărţilor folositoare, la îngrijirea bolnavilor, la toate. Ele menţin căldura duhovnicească a credinţei, a dragostei, a răbdării şi a împăcării, în biserică, în familie, în societate.

De astfel de mame bune au nevoie astăzi familiile noastre! De astfel de fiice evlavioase are nevoie Biserica lui Hristos. De astfel de femei cinstite şi model în toate are atâta nevoie astăzi societatea în care trăim. Sunt destule mame care nu vor să nască copii, nici să le dea o educaţie creştină bună. Sunt atâtea mame care îşi ucid majoritatea copiilor, iar puţinii pe care îi nasc, nu-i cresc în frica lui Dumnezeu sau îi lasă de capul lor şi ajung să fie o povară pentru familie şi o ruşine pentru societate.

Mamelor, sunteţi mironosiţele de azi ale Bisericii lui Hristos. Aduceţi Domnului nu miresme de mult preţ, ci credinţa voastră curată şi copii buni, bine educaţi şi credincioşi. Vorbiţi-le mai mult de Dumnezeu, de sfinţi, de Biserică şi de înaintaşi. Nu-i smintiţi cu nimic şi daţi-le să citească cărţi bune, cât mai mult. Dumneavoastră puteţi contribui la înnoirea duhovnicească a lumii, a Bisericii, a societăţii. Adăugaţi untdelemn sfânt în sufletele copiilor dumneavoastră. Dintre ei, vor ieşi mâine suflete mari, oameni buni, preoţi credincioşi, dascăli luminaţi, creştini model. Viitorul familiei, al copiilor, al Bisericii depinde cel mai mult de dumneavoastră. Să fiţi la datorie ca şi mamele noastre. Gândiţi-vă ce mame sfinte am avut!

Tinere fecioare, păstraţi neîntinată pentru Domnul cinstea şi buna voastră credinţă până veţi dobândi şi voi calitatea de mame în societate şi în Biserică. La fel şi dumneavoastră văduvelor şi bătrânelor mame, supravegheaţi pe cele tinere, pe copii, pe cei din jur. Nu tăceţi. Mamele tinere au nevoie de exemplul şi de jertfa voastră, tinerele fecioare au nevoie de sfatul vostru, iar copiii şi nepoţii, de rugăciunile, de lacrimile şi mustrarea voastră.

Începeţi toate cu Dumnezeu, cu rugăciunea, cu spovedania regulată şi cu mai multă smerenie şi răbdare. Mai multe mame bune, mai multe văduve şi fecioare cinstite şi credincioase înseamnă pentru ziua de mâine mai mulţi copii în case, mai mulţi credincioşi la biserici, mai multă pace în familie, mai puţine beţii, divorţuri şi avorturi în lume, mai puţine boli şi lacrimi pe pământ şi mai multe suflete în rai!”

Maria lui Cleopa

(Articol apărut în suplimentul dedicat Femeilor Creștine – „Cuvântul care zidește” nr.20 / 16.05.2021)