A trecut la cele vesnice, discret, fara sa supere pe cineva, vrednicul inginer Viorel Ionita. A fost un om cu o aleasa pregatire profesionala, un credincios care a stiut sa pastreze cu fidelitate credinta in Dumnenezeu, avand o inima curata de copil.
Nu intamplator se muta la cele vesnice de Ziua Copilului. Nu intamplator, ci providential. Citeam la Sfintii Parinti ca exista o stransa legatura intre felul in care iti duci viata si modul in care ti-o inchei. A plecat dintre noi avand constiinta ca si-a facut datoria fata de toti la o vreme cand nimeni nu se astepta. Dar de, asa trecem noi prin lumea aceasta. A fost vrednic, cu nume bun si a cautat sa smulga vietii cat mai multe realizari. Si daca as sta sa le pomenesc pe toate nu mi-ar ajunge timpul, dar ma rezum la trei. Familie crestina, intemeiata cu Paunita, pe care o socotea darul lui Dumnezeu pentru el. Apoi, a 2 a realizare este fiica cea mare, Elena, care a facut o cariera de care a fost mandru si fiica cea mica, Irina si sotul ei, Alin, de care era la fel de mandru. S-a dus in lumea dreptilor. Am ramas o seama de prieteni cu inima indurerata. Sufletul lui curat s-a descatusat de povara acestei vai a plangerii. Se duce la Dumnezeu ca sa ia plata pentru toata osteneala. Ramane in suflet ca o icoana vie asa cum cum l-am cunoscut. Mereu prezent, in frunte la munca, in incercari nelipsit, sensibil la cuvantul lui Dumnezeu, gata oricand sa sara in ajutorul semenilor si un membru de nadejde al Bisericii lui Christos. Va aparea in rugaciunile noastre ca unul care a sprijinit activitatea misionara, socia-filantropica si gospodareasca a Bisericii Serban Voda. Ma duc cu gandul la cuvintele cronicarului care spunea: din pom bun roada buna iasa! Nadajduiesc ca in sufletul meu si in Biserica locul ramas liber va fi ocupat cu demnitate de cei pe care i-a slujit o viata, i-a iubit si i-a format cu tactul sau unic, plin de iubire. Sunt sigur ca pomenirea lui va fi nestearsa din rugaciunile noastre, iar noi il rugam, pe Bunul Dumnezeu ca numele lui pentru faptele lui bune sa ramana de-a pururi in Cartea Vietii.
Parintele Dinu
publicat în 01.06.2018